Skip to content

15 nov 1987: acum 30 de ani, inima ţării bătea în contratimp cu revoluţia socialistă

Jalbele mijlocaşilor din împrejurimile Făgăraşului nu i-au picat bine tovarăşului Ceauşescu nici la răsăritul socialismului de tip hardcore, nici la apusul său. Rezistenţa partizanilor din munţi l-a urmărit toată viaţa, pentru ca, aproape de sfârşitul epocii de aur să reînvie sub forma revoltei de la Braşov.

Preambul – partizanii din munţi

Încă din anii ‘50, glorioasa decadă a bolşevizării noii republici, “bandiţii” de pe versanţii Făgăraşului „slăbeau capacitatea de apărare a României cu acţiuni îndreptate împotriva intereselor ţării”, ca să citez un mare apologet în viaţă al mitologiei comuniste.

Mai precis, din ‘44 şi până în ‘59, pe întreg cuprinsul României, în jur de 1200 de grupuri de partizani au îmbrăcat haina vegetală a Carpaţilor, ţinând aprinsă candela speranţei sub bătaia crivăţului bolşevic.

Chiar dacă azi, pe holurile Parlamentului, un cărturar al tratatelor de istorie scrise cu tancul ne spune că eroii din munţi „au atacat trupe de Securitate provenite din foştii jandarmi”, noi ştim că Securitatea era, de fapt, o corceală între Gestapo şi NKVD, la fel de sinistră şi criminală, dar ceva mai puţin alfabetizată decât omoloagele sale.

Cu aceşti torţionari, regimul comunist a purtat campania de cucerire a ţării pe teritoriului căreia îşi ţinea ostatic propriul popor.

Pe atunci general responsabil cu munca politica in armată, adică unul dintre politrucii care au îmbrăcat uniforma doar ca să decredibilizeze corpul ofiţeresc pe reţeta stalinistă, Ceauşescu a fugărit partizanii prin Făgăraş (şi în alte zone ce colcăiau de „reacţionari”) până a făcut din oameni o masă docilă, din satul românesc un rahat de CAP iar din ţărani – iobagi pe propriile lor terenuri.

Consolidarea puterii: de-o parte şi de cealaltă a Transfăgărăşanului, Piteştiul şi Sibiul veghează orânduirea socialistă din Făgăraş 

În anii ce au urmat, precum o buruiană înfiptă pe maldărul de bălegar, Ceauşescu s-a ridicat spre lumină cu tenacitatea unui broscoi ţestos proaspăt eclozat. Dar nu a uitat niciodată păţaniile din munţi.

Motiv pentru care, după ce a înhăţat puterea, micul cizmar a spart munţii cu Transfăgărăşanul, ca să îşi ştie duşmanii mai aproape de mâna garnizoanelor din Piteşti şi Sibiu. Nu uitase că sufletul rezistenţei anticomuniste îşi frânsese coloana în beciurile lor, aşa că cel mai iubit fiu al poporului îşi punea mare nădejde în cadrele de aici.

1987: lângă Făgăraş, revolta se aprinde din nou

20 de ani mai târziu, comunismul câştigase lupta cu România dar pierduse războiul cu istoria. În ciuda delirului propagandei, inima patriei tot mai ţinea oameni drepţi în principii şi aprigi la mânie, aşa că, în 1987, revolta mocnea din nou în aerul tare de munte, de astă dată în decorul urban al Braşovului.

Sătui de foame, de frig, de beznă, minciună şi frică, muncitorii de la Steagul Roşu au coborât spiritul luptătorilor din Făgăraş pe străzile Kronstadtului, într-una dintre sâmbetele reci şi gri ale epocii de aur.

Primiseră salariile înjumătăţite, iar pe lângă orele lungi de muncă în frigul halelor, trebuiau să participe şi la mascarada alegerilor locale din ziua următoare.

Scânteia s-a aprins la Secţia 440 Matriţe, dar focul s-a împrăştiat rapid printre sutele de muncitori. Până în dimineaţa de 15 noiembrie, următoarele schimburi au îngroşat rândurile protestatarilor, mii de oameni pornind spre Consiliul Judeţean în „marşul şubelor”, aşa cum a rămas în istorie, după hainele de muncă ale stegarilor.

Dintre toate revendicările care s-au ridicat prin ceaţa Braşovului, una mi-a rămas mai apăsat pe suflet: Vrem mâncare la copii!, gândul care i-a măcinat ani de zile şi pe ai mei şi pe multe alte milioane de prizonieri ai lagărului comunist.

La sediul Consiliului Judeţean, oamenii găsesc un festin cu banane, portocale, caşcaval şi salam de sibiu, pregătit de politruci pentru celebrarea scrutinului. Antiteza cu realitatea cotidiană este grotescă. Situaţia degenerează, iar însemnele regimului ajung combustibil pentru rugul din piaţa centrală, unde peste zece mii de oameni îşi încălzeau furia.

Organele regimului s-au repliat şi nu au aşteptat ce întraga muncitorime să se coaguleze în centru. Diversioniştii au manipulat traseul mulţimii, după un model învăţat în şcolile sovietice, evitând opriri la celelalte uzine. Dacă cei peste o sută de mii de muncitori de la toate întreprinderile din oraş s-ar fi adunat la protest, istoria comunismului din România s-ar fi scris, probabil, în mai puţine pagini.

Izolată în centru, revolta a trăit o singură zi. Seara, Securitatea şi unităţi ale armatei au împrăştiat mulţimea, iar obiceiurile staliniste au fost scoase din lada de zestre a partidului. Peste 300 de oameni au fost arestaţi pentru aceeaşi vină de care se făceau „vinovaţi” precursorii lor de pe crestele Făgăraşului.

Urmările

În beciurile Securităţii, timp de 17 zile, scenele din anii ‘50 au prins din nou viaţă, cu  bătăi la tălpi şi la palme şi privare de somn sub atenta supraveghere a celor 218 anchetatori adunaţi din toată ţara. Pentru 61 dintre „huligani – duşmani ai orânduirii socialiste” au urmat procese publice, deportări şi condamnări la locul de muncă, într-un tablou ce ar fi putut ilustra perfect bestsellerul lui Soljeniţân.

România încremenise în paradigma bolnavă a unui regim disfuncţional, dar timpul nu mai avea răbdare. Doi ani mai târziu, locuitorii Timişoarei au redeschis jalba braşovenilor şi au scris-o până la capăt, într-un show televizat cu morţi, răniţi şi promisiuni deşarte.

Ne întoarcem în 2017 şi constatăm că, în vreme ce polonezii şi-au croit o religie din rezistenţa anticomunistă, la noi încă găseşti mai mulţi români care îl plâng pe Ceauşescu decât cei care cinstesc memoria eroilor ce s-au opus partidului unic: luptătorii din munţi, minerii din Valea Jiului sau muncitorii de la Steagul Roşu. Un calcul care face diferenţa poate chiar mai mult decât îndrăznim să ne imaginăm.

Foto: Maria Petraşcu, Paul Pavel, roturism-info.ro

PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe:

Published inLecţia de istorie

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2017 Toate drepturile rezervate cristianacatrinei.ro.

Share This

Share this post with your friends!