Skip to content

Arestarea conducerii PNŢ – 14 iulie 1947

Comunismul şi-a aşternut bezna cleioasă peste viitorul românilor odată cu sosirea tancurilor sovietice. A venit cu lectura proprie, cu vorbele învăţate pe de rost de câțiva semianalfabeţi pregătiţi în pivniţele de partid şi s-a împrăştiat ca o molimă, purtată grijuliu în braţe de Armata Roşie.

Argetoianu, Burileanu, Brătianu, Dumitrescu Gyr, Durcovici, Flueraş, Golopenţia, Hossu, Noica, Maniu, Pillat, Racoviţă, Steinhardt, Vulcănescu sau Ţuţea sunt doar câteva dintre numele în care s-a poticnit proiectul partidului cel nou, adunându-i în cele mai odioase puşcării pe care le-a răbdat ţărişoara noastră. În locul lor, în paginile de istorie s-au insinuat creaturi precum Ana Pauker, Petru Groza sau Gheorghiu Dej, iar printre ei băleau sub vise de mărire tovarăşi de nădejde precum Nicolae Ceauşescu sau Silviu Brucan.

Cu puterea intelectuală vădit limitată a unei adunături pestrițe de habarnişti, partidul tot mai unic şi-a construit universul cenuşiu pe care l-a visat aproape trei decenii de clandestinitate. Oamenii au descoperit traumele colectivizării, a dirijismului controlului centralizat, a muncii în asalt, a cenzurii, a mediocrității instituționalizate şi altor beneficii din care popoarele sovietice înfrățite se hrăneau de ani buni.

1947 a adus ultimul asalt comunist asupra scenei politice. Avea să fie anul abdicării Regelui şi a epurării liderilor celorlalte partide. Între aceştia, fruntaşii țărăniştilor rămaşi în țară după momentul 23 august ‘44. Povestea lor avea să se încheie într-o dimineață fierbinte de iulie când, pe aeroportul de la Tămădău, au fost vânduți Siguranței Statului de un pilot ce ar fi trebuit să-i zboare tocmai la Istanbul. Ion Mihalache, Nicolae Penescu, Ilie Lazăr, Nicolae Carandino şi câțiva apropiați plănuiau să formeze un guvern în exil alături de Grigore Gafencu şi Constantin Vişoianu, dar comuniştii le-au oferit în schimb birouri mai aproape de casă, la închisoarea Ministerului de Interne. Porniți nevoie mare, l-au ridicat şi pe Maniu din sanatoriul unde locuia. Două săptămâni mai târziu, PNȚ dispărea ca entitate politică sub valul de percheziții, arestări şi confiscări, iar PNL i-a urmat spre sfârşitul anului. Abdicarea Regelui din ajunul Anului Nou a lăsat PCR singur de Revelion, la masa politicii, unde a mestecat în voie rămăşițele visului interbelic.

Se stingea lumina în toată țara, iar românimea boemă rămânea cu ochii înfipți în becul chior al ideologiei de partid. Îi aşteptau anii de groază ai regimului stalinist de sub Dej şi cei din Epoca de Aur a lui Ceauşescu.    #lecţiadeistorie

Foto: descopera.ro, memorialsighet.ro

PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe:

Published inLecţia de istorie

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2017 Toate drepturile rezervate cristianacatrinei.ro.

Share This

Share this post with your friends!