Skip to content

A doua bătălie de pe Marna – 15 iulie 1918

Prusacii încheiaseră a patra primăvară de război în mare pagubă, odată ce ofensiva Kaiserului s-a înecat în noroaiele Flandrei. După toată alergătura, 700 de mii dintre ei nu-i mai ieşeau la număr lui Ludendorff, tartorul maşinăriei de război teutone. Mai rău îl supărau însă cei două milioane de turişti americani care se ceruseră, cu arme şi bagaje, în tabăra de vizavi. Acolo, ţineau isonul britanicilor, francezilor, italienilor şi altor neamuri, africane ori asiatice, sătui deja până peste cap de sejurul în cele patru milioane de kilometri de tranşee săpate de la Marea Nordului până la graniţele Elveţiei.

Vreme nu era de pierdut, căci sezonul de măceluri abia începea, iar Ludendorff şi-a suflecat nemţeşte mânecile şi s-a pus pe treabă. A greblat spitalele militare, a găbjit trupeţii uitaţi prin servicii auxiliare şi a înjghebat divizii noi cu ce-a mai găsit prin ţară de parte bărbătească, sub promisiunea serbării majoratului la focul de artificii din linia întâi.

Harnici, germanii s-au apucat de scandal în plin sezon de plajă, stârnind adunătura pestriţă de englezi, francezi, italieni, americani şi tot felul de războinici din coloniile aliaţilor.

Avea să fie ultima mare petrecere a războiului, la care organizatorii au animat atmosfera cu o mie de tunuri grele pentru cei peste un milion de invitaţi, frumos aranjaţi în 110 divizii de ambele părţi. Unul din trei avea să cadă, cu doar câteva luni înainte de încheierea păcii. Bonus, aliaţii au adus şi 350 de tancuri, un strop de mobilitate în oceanul de tranşee şi noroi în care combatanţii se zbăteau, aproape neclintiţi, de vreo patru ani.

Pe scurt, patru armate prusace au repetat isprava din 1914, şi-au sleit puterile de-a lungul greu încercatului râu Marna, la est şi la vest de Reims, iar 140 de mii de germani au luat drumul cimitirelor sau spitalelor de campanie. Alţi 30.000 s-au adunat liniştiţi prin lagărele de prizonieri, în aşteptarea unor vremuri mai paşnice.

De supărare, aliaţii au pornit la contraatac şi nu s-au mai oprit vreo sută de zile, până când germanii au spus stop şi s-au cerut acasă, sătui peste măsură de război. Dar asta e o altă poveste, cu miros de sfârşit de toamnă în pădurea Compiegne. #lecţiadeistorie

Foto:  rarehistoricalphotos.com, bbc.com

PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe:

Published inLecţia de istorie

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2017 Toate drepturile rezervate cristianacatrinei.ro.

Share This

Share this post with your friends!