Expozeu despre matineu

O samă de constatări privind sculatul cu noaptea în cap şi alergătura prin târg încă de la primele ceasuri ale zilei, doar ca să ajungi nedormit în acelaşi loc şi să faci fix acelaşi lucru pe care îl puteai face şi într-un răstimp ceva mai rezonabil.

Trezitul de dimineaţă la români e ca mahmureala: nimănui nu-i prieşte, toţi ştim că face rău, ca să nu facă bine, dar de aia toată lumea bea de stinge şi se chinuie să ducă cât mai mult. Şi dacă e vreunul care se codeşte, mestecându-şi cearcănele în liniştea matinală, are ea grijă, mulţimea, să-l tragă prin caznele răsăritului.

Uite-așa, într-un fel sau altul, prima oră își mestecă martirii la fel ca acum cinci sute de ani, când programul era fixat de dogoarea soarelui la amiază, care alungă creştinul de la ogor cu mult înainte de vremea apusului. Așadar:

• Copiii merg la şcoală când soarele abia scoate capul prin ceaţa dimineţii, odată cu plugarii din poeziile lui Coșbuc. Alea pe care le învaţa cu ochii cârpiţi de somn. Intră odată cu şoferii RATB şi ies după-amiaza căpiaţi de somn şi plictis, cu învăţătura gata uitată în mahmureala nesomnului.
• Internările în spital se fac la primul cântat de cocoș, când bolnavii de boli şi de somn se aliniază ca deţinuţii la orice uşă după care aud că se piteşte câte un doctor stors de indiferenţă.
• Pe când se crapă de ziuă, ghişeele forfotesc de funcţionari ca minele, de ortaci. Cucoanele încep treaba în forţă, cu o cafea, şi până la prânz aşa-s de frânte în plictis, încât latră la fiecare pensionar rătăcit la ghişeu cu furia unui pechinez pitit după stăpână-sa.
  La 4 nu mai găseşti unul, să tuni şi să-i aduni şi nu mai găseşti vreunul la patru şi două minute la ghişee, în linia întâi a birocraţiei. Şi aşa e în toate cașcarabetele rânduite de stat.
  Vrei o hârtie? Veniţi mâine dimineaţă, la 7 jumate şi rezolvăm. Creştinule, de ce la 7? Hai la 9 şi rămânem prieteni, bem şi un borviz la 5, când ieşi, că doar nu salvezi omenirea dacă vii mai devreme şi scapi la 4.
• Nici cartofii din piaţă nu dorm mai mult, ferit-ar crucea şi Sfântul Trifon, ocrotitorul grădinarilor şi livezilor. La 5 tremură pe tarabă, de parcă gospodinele umblă creanga, cu noaptea în cap, să-şi umple cămările. Aşa că după amiază tarabele deja s-au culcat, încât omul muncii, liberat din caznele slujbei şi cu oareşce pofte de poame şi verdeţuri, trece prin piaţă ca peştele prin apă.
• Justiţia are şi ea cu cearcănele cât pătlăgelele, căci intră la muncă odată cu soarele de pe cer şi cu şoferii RATB. Frântă de împărţitul dreptăţii, pe la patru după-amiază trage deja obloanele prin judecătorii şi fuge la culcare, ca să nu piardă întrecerea cu chioşcurile de ziare dimineaţa următoare.

Scriu aceste rânduri fără apăsarea deșteptătorului tocmai pentru că-s certat cu somnul și mă trezesc defel în ceierii dimineții, când omenirea se întoarce pe partea cealaltă și visează mai dulce.

După care, de voie, de nevoie, voi da piept cu ceilalți români care umblă aiurea pe străzi încă de la al doilea cântat al cocoșilor, doar ca să termine cu o amărâtă de oră mai devreme treburile de peste zi. Curată afacere!

Foto: medium.com și motivationalsmartass.com

PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe: