Skip to content

New year’s eve ER afterparty

Prima zi din 2017 – după Hristos, spitalul de copii, camera de gardă.

Patru agenți păzesc doi băieți îmbrăcați în haine de medic. Management proactiv: copiii ăştia bolnavi care le tot calcă pragul pot fi, într-adevăr, nişte infractori tare periculoşi.

Părinți neliniştiți se înşiră în tăcere la coada cea de toate zilele din fața triajului. Citesc deasupra altor intrări “resuscitare” (în loc de welcome), “decontaminare” (cine mai crede, oare?), “izolare” (absolut inutil, căci te simți izolat oriunde în spitalele de stat) şi “tratament imediat” (SF/wishful thinking).

În ordinea de pe tricouri, prioritate au neamurile, pilele şi nesimțiții.

Ca mai peste tot prin părțile României, unul se strecoară peste rând în bârlogul doctoraşilor. Lumea vociferează şi ia la rost un medic care ne lămureşte însă rapid cum merg lucrurile într-un spital din mileniul al treilea: “organizați-vă, oameni buni, nu decidem noi cine intră mai întâi!”.

Ştiu şi eu, ştiți şi voi, dar notez totuşi – triaj: serviciu unde se înscriu și se repartizează pe secții bolnavii internați (Dex).

Pe o placă cât toate zilele, ca în vremurile bune ale orânduirii socialiste, un ordin al ministerului sparge barierele gramaticii româneşti, vorbind mult şi degeaba despre regulile triajului şi drepturile pacienților.

Aş fi vrut să întreb pe cineva din spital cum devine cazul, dar după geamul de la ghişeul de “informații/inregistrări” se baricadaseră, ca pe zidurile Troiei, două asistente neprietenoase. Prin semne, mi-au explicat că tre’ să intru mai întâi în triaj ca să ajung să cer informații. Logica asta i-a făcut pe toți nou-veniții să se învârtă ca titirezul prin sală, până….ei bine până când am ascultat cuminți de doctoraşul cel obraznic şi ne-am organizat cum am putut mai bine: prin noi înşine, ca-n epoca de aur. Odată trecut prin caznele înregistrării, am avut tot timpul să admir spectacolul pitoresc al investițiilor în nimic: un widescreen ca in barurile de sport – evident nefuncțional -, sistem de supraveghere de ultimă generație, filtre de apă fără pahare (poftiți de vă adăpați direct de la robinet, precum hamsterii) şi tot felul de cercuri multicolore pictate pe podea -nu, nu e ghidaj pe coduri de culori ca la Floreasca, e doar decor-.

Am păşit cu atenție şi m-am aşezat într-un colț, cu grijă să nu stric nimic, după ce am aflat, citindu-l pe Tolo un an întreg, că nimic din spitale nu costă cât face şi tare nu aş fi vrut să plătesc vreun televizor la preț de videowall sau termopane la bani de vitralii.

Pentru noul an, le doresc din toată inima o anchetă pe blogul lui Tolontan. Poate aşa vor angaja mai mulți medici cu banii de pază, vor pune o secretară descurcăreață la frontdesk şi le vor trimite la muncă pe cele două asistente.

Foto: strategyand.pwc.com, alamy.com

PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe:

Published inMai mult eu

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2017 Toate drepturile rezervate cristianacatrinei.ro.

Share This

Share this post with your friends!