Octombrie, început de sfârșit

Ci du-te, soare, de-ți caută noaptea,

Pe aceeași potecă bătută sub nori

Din care se scurg

Gutui poleite și nuci și mirosuri

ce-nțeapă cu fumuri

Seninul amurg.

 

Cu gheare de brumă,

Răcorile toamnei, bătrână hapsână,

S-au cocoțat în copaci

și adună

Orfanele roade.

 

Plămâni de nemir

Sufl’o litanie chioară

Ce-ngroapă, de vie,

Lumina,

și-i spală culorile calde

În lacrimi de ploaie.

 

PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe: