Skip to content

Ruinele Herculanelor

La 2000 de ani de la sfârşitul abrupt pe care Herculaneum şi l-a găsit sub îmbrățişarea fierbinte a Vezuviului, un alt vulcan, al ignoranței, sufocă încet încă o aşezare închinată semizeului, pe care o pierdem câte puțin, piatră cu piatră, în fiece zi. Stațiunea Băile Herculane este atât de uitată, încât rămâne singurul loc pe care l-am savurat liniştit în periplul prin bucata asta de țară, în absența cocalarilor tatuați până în albul ochilor, scoborâți din cazane înmatriculate prin țara căpşunilor, a cardurilor clonate, a volanelor pe partea cealaltă sau oriunde.

Edificii fondate de romani, reactivate de austro-ungari, transformate în întreprinderi balneare cu săli de mese pentru muncitorime în vechile saloane imperiale conform viziunii cizmarului semianalfabet, îşi află ruina în plin belşug al capitalismului deşănțat. Vorba aia: împăratul ne-a dat clădirile, dar nu mai e pe aici să ne bage şi reparațiile în traistă.

Astăzi, aşezarea în care, odinioară, prezențe imperiale precum Franz Iosif, Sisi, Maria Tereza, Iosif al II-lea sau Francisc I s-au bucurat de frumusețea locului, arată mai rău decât după vizita oştilor otomane din 1738, când osmanlâii au ars tot ce au găsit ridicat de mâna omului în jurul izvoarelor lui Hercule. În anul Domnului 2016, cu mantia sa din piele de leu azvârlită pe umerii turnați în bronz, eroul grec domină în continuare centrul stațiunii, semn că, spre deosebire alții, el nu şi-a abandonat oraşul.

PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe:

Published inCu traista'n cârcă

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2017 Toate drepturile rezervate cristianacatrinei.ro.

Share This

Share this post with your friends!