– Ştii, iarna miroase a portocale, i-am zis, între două globuri.
– Tati, dacă iarna mirosea a portocale, portocalele erau fulgi de nea.
– Şi dacă fulgii de nea nu ningeau, mai era iarna, iarnă, sau doar un şirag de portocale sub bradul de Crăciun?
Iată dilema noastră de Sărbători:
E minunat, tot poporul de insecte si animăluțe doarme grămadă, sub stratul gros de frig, iar vântul se dă cu capul de copaci, aiurea. Am mers și noi să ne întâlnim cu nimeni, făgăduindu-ne solemn că nu vom mișca ceva din povestea adormită de ger:
Am luat din nou calea codrului, înainte să ne închidă, frigul, pădurea în nas. Sus, la Pietriceaua, am găsit o comunitate onestă de brazi și fagi care ne-a primit în ospeție bucuroasă nevoie-mare că n-aveam niciunul drujbe în desagi:
Și am fost la pădure, chiar înainte să-i tragă toamna obloane de brumă peste frunze. Și-am mers unul după celălalt, ca doi bătrâni plini de griji, care mai mici, careȘi am fost la pădure, chiar înainte să-i tragă toamna obloane de brumă peste frunzele arămii.
Și-am mers unul după celălalt, ca doi bătrâni plini de griji, care mai mici, care mai mari și pe toate le-am gândit cu voce tare, că numai pădurea ne-a știut: mai mari și pe toate le-am gândit cu voce tare, că numai pădurea ne-a știut:
Despre o după-amiază de august în care am visat împreună: el – că e om mare, eu – că sunt iar mic și ne-am trezit abia seara târziu, când au început țânțarii să ne mănânce urechile:
