Mă întreb, oare câţi dintre patriotarzii de salon care se-nfoaie steril îngăimând vagi cunoştinţe despre trecutul neamului îşi amintesc că, acum fix 76 de ani şi nicio zi în plus, Armata Română elibera Basarabia şi Bucovina de Nord de sub ocupaţia sovietică.
Ne amintim cum, ani la rând, poarta săracă din spatele curții creştinătății a fost păzită de Ştefan Vodă cel Sfânt şi o linie subțire de târgoveți, răzeşi şi lefegii.
Îmi pusesem în minte să merg cu uratul pe la casele oamenilor şi iacă aşa m-a găsit ultima zi din an, trăgându-mi mucii şi paşii prin toate cotloanele satului. Dibuisem o talangă ruginită în şandramaua mamei şi pornisem cu Pluguşorul pe capul creştinilor.
Răzeşii din Gura Moldoviței au adus la TVR, cu fanfara, ursul, capra şi ceata de colindători, o fărâmă din obiceiurile de Sărbători ale moldovenilor. Mi-au amintit de vremurile când colindam casele oamenilor din satul bunicilor cu Sorcova, Pluguşorul, Chirița(long story), cu băşica porcului şi o tobă strunjită la uzina din Paşcani.
Elanul din Basarabia şi Bucovina, măcelul de la Odessa, cortina de foc de la poalele Sevastopolului, amărăciunea şi abandonul de la Cotul Donului, victoriile fără glorie din Ungaria şi Cehoslovacia, camarazii pierduţi în tranşee şi caznele din lagărele sovietice sunt poveştile pe care mi le-a refuzat, cu îndârjire, până în ultima lui zi. Le-a luat cu el dincolo, cu egoismul celui care vrea să îi ferească până la capăt pe ai lui de tot răul prin care el a trebuit să treacă.
Ca să fericească pe tovarăşii din CC al PC, din Sovietul Miniştrilor al RSSM şi pe tătucul Stalin, cel care învârtea pe degete toate literele acronimelor din URSS, societatea de binefacere MGB (viitorul KGB) a încuviinţat să îi scoată la o plimbare pe românii cei îndărătnici din Basarabia.
Prețuind pesemne lirismul chermezelor exclusiviste organizate pe valea Bârladului, Mehmed al II-lea, de meserie sultan şi cuceritor al Constantinopolului, a rezervat 120 de mii de locuri de cazare în țărişoara lui Ştefan pentru Revelionul 1475.
