Skip to content

Tag: scoala

Școala primară optzecistă, penitenciarul copilăriei mele

La sfârșitul anilor ’80, când generația mea s-a așezat în băncile școlii, cei mai mulți copii mâncau puțin și prost, făceau frigul și răbdau condiții precare de igienă și transport, școala devenind un soi de premilitară pentru omuleții ștampilați pe haine cu peticul matricol. Acestea erau simptomele unei societăți profund bolnave.

Strofe de iunie

Ați prins de veste? Soarele împletește din iarbă cununi cu parfum de cireșe, printre teii care și-au copt florile și inundă șoseaua cu arome reci de ceai. Nu ştiu ce faceţi voi, dar eu îmi tocesc ochii în albastrul diluat al cerului și încerc să-mi amintesc firimituri din prima mea ultimă zi de şcoală, o vineri ca nicio alta, pe 17 iunie din calendarul lui ‘88.
O zi de pomină, când, de la clădirea şcolii, veritabil penitenciar al copilăriei mele şi până în cel mai frumos loc din lume, la capătul celălalt al hărții, stăteau toate spaimele lumii, adunate în serbarea sfârşitului de an.
Acum trei decenii, cariera mea de entertainer a început în lacrimi, pe podiumul din curtea școlii 171, unde am dat rasol cu un poem prăpădit:

Toamna, statul îşi numără grijile şi se scarpină de bani în buzunarele noastre

După ce m-am bronzat în lumina televizorului o săptămână întreagă, m-am iradiat cu veşti suculente despre primenirea urbei, manualele gata conspectate, propășirea păcii între poporul român și cel nord-coreean, autostrăzi de hârtie, pensii, piloni și alți stâlpi de care spânzură, incert, viitorul nostru. Voi să nu faceți la fel, căci insolația tv sfârșește, invariabil, în greață, dureri de cap și atacuri de panică. Le-am înșirat pe toate, aici:

© 2017 Toate drepturile rezervate cristianacatrinei.ro.