La şapte şi-un sfert, o coadă de balaur şerpuia în afara coşmeliei, tăia trotuarul şi se încolăcea printre doi stâlpi de beton. Credinţa nestrămutată în pâinea cea de toate zilele se împleteşte armonios cu dogma românului pentru statul la coadă, păstrată cu sfinţenie din vremurile sănătoase ale epocii de aur, când lucrurile mergeau mai bine iar tineretul ştia ce-i aia bunul-simţ.
Poftiţi la cuvinte, vă costă doar timp, după cât vă lasă inima. N-o să vă plictisiţi, parol!
