I speak fluent sarcasm
Bucurați-vă, frați creştini, voi cei care v-ați temut că veți crăpa de foame! Azi se redeschid hipermarketurile: luați cât mai e, să nu vă lipsească de niciunele în aceste zile de luptă înverşunată cu propriile burți.
Dacă ați trecut vreodată prin Roman, în drumul spre Bucovina, veți înțelege de ce două copile au ajuns să-și vândă o bucată din copilărie, bruma de jucării, pe un colț de pătură la marginea străzii:
Am ajuns iar la doctor, nu știu cum dracu le potrivesc, că tot aici nimeresc.
Lung a mai fost drumul de la brazii sifilitici pe care îi vindeau ţiganii, la negru, într-un decor stropit cu zloată şi cetină moartă, la apusul epocii de aur, până la pomul cel falnic dibuit cu mare noroc şi pricepere în curtea unui magazin de ciocane, cuie şi molozuri, treizeci de ani mai târziu.
Imaginile de la mineriada lui 1990, cu intelectuali vânați și bătuți în mijlocul bulevardului sau pe băncile Universității sunt sinonime cu imaginile care nu au fost filmate niciodată la valul de arestări din 14/15 mai 1948, când regimul a băgat în pușcăriile comuniste zece mii de studenți și a îngropat, la propriu, în beznă, viitorul țării.
Mi-am scos gândurile la soare, spălate, alinate și limpezite în trei ape de visare.
Ce cadou puteam să-i dau de ziua lui, altul decât ultimele clipe de vară?
Ori poate doar a venit, pe-o scară, în versuri.
Sanatopaţii şi creştinopaţii de conjunctură s-au prins în hora discursurilor fără de argumente, făcând ca boleşniţe odinioară moarte şi îngropate să-şi găsească adăpost pe meleagurile noastre. Chiar aici, în grădina Maicii Domnului, unde, rujeola și poliomelita, ne-au găsit la fel de liberi de griji și neajutorați precum civilizațiile precolumbiene din americi.
O samă de constatări privind sculatul cu noaptea în cap şi alergătura prin târg încă de la primele ceasuri ale zilei, doar ca să ajungi nedormit în acelaşi loc şi să faci fix acelaşi lucru pe care îl puteai face şi într-un răstimp ceva mai rezonabil.
