– Ştii, iarna miroase a portocale, i-am zis, între două globuri.
– Tati, dacă iarna mirosea a portocale, portocalele erau fulgi de nea.
– Şi dacă fulgii de nea nu ningeau, mai era iarna, iarnă, sau doar un şirag de portocale sub bradul de Crăciun?
Iată dilema noastră de Sărbători:
Înainte ca 2018 să-și smulgă, deznădăjduit, și ultima foicică din calendar, ne delectăm cu niște dezvăluiri absolut explozive care ar fi făcut, odinioară, carieră în mansarda inundată de putregai mintal a televiziunii-oglindă. Pentru că nici nu știți ce nu pierdeți, haideți să vedem ce griji mai macină morișca zbuciumată a României de-acum centenare:
E minunat, tot poporul de insecte si animăluțe doarme grămadă, sub stratul gros de frig, iar vântul se dă cu capul de copaci, aiurea. Am mers și noi să ne întâlnim cu nimeni, făgăduindu-ne solemn că nu vom mișca ceva din povestea adormită de ger:
