Skip to content

Month: November 2017

Jandarmii călare, noua senzaţie a sezonului de proteste

Minuni de vitejie s-au petrecut pe câmpul de luptă al democraţiei neaoşe, căci, odată cu frigul, umezeala şi postul Crăciunului, s-a lansat şi colecţia de proteste 2017-2018. Indiscutabil, noutatea sezonului a fost brigada pulane călare, care a luat în copite mulţimea de huligani revărsată de la stadionul Gaudeamus:

În cel mai frumos loc din lume, apa curge doar la Siret. Restul, din fântână :)

Toate-s bune şi frumoase în paradisul rural, până când nu mai rabzi jegul de pe tine şi trebuie să te lupţi cu neajunsurile ligheanului, cel mai mare duşman al domnişoriei de oraş. Ca să îmi curăţ trupul într-o găleată de apă, trebuia să o car, cale de o sută de metri, de la fântâna din capătul uliţei. Tare multă apă mai stricam, îmbăindu-mă şi stropind ca un pelican prin toată ograda, aşa că mă înhămam la două căldări de câte zece kile şi porneam la apă, cu sufletul îndoit.
Oricât aş fi căutat să ocolesc găleţile şi ligheanul, altă scăpare nu găseam decât la scăldat. Din vârful dealului, priveam tricolorul albastru, cenuşiu şi gălbui al Siretului, dincolo de care se ridica Peterul. Departe al dracului mai era, dar n-aveam încotro:

Poveste de alinat timpul

Suntem doar noi. Eu, tu şi toată durerea noastră ne oglindim în apăsarea tavanului imaculat. Mi-e frig. Mă strâng în braţe şi îmi legăn alintul citind o poveste pe care nu am apucat să o scriu. “Hai să plecăm”, îţi zic, fără să scot o vorbă şi mă îmbăt, pentru o clipă, cu iluzia unui vis mai puţin urât. A trecut. Suntem tot aici.
Acum douăzeci şi ceva de ani, salonul meu se ascundea după un rând de brazi. Salonul închipuit de MagiCAMP e în galeria Galateca, din strada Rosetti. Curaj, mergeţi şi voi, n-o să vă înţepe niciun ac. Povestea e aceeaşi, oricare ar fi cuvintele:

O noapte furtunoasă, în regia, montajul şi măcelul celebrului Vlad Ţepeş

Cel mai ostil sodomizator din istoria medievală n-a avut răbdare să cunoască eternitatea prin condeiul lui Bram Stoker, aşa cum se amăgesc cărturarii de cinematograf. În vara lui 1462, Vlad Ţepeş a reuşit să-i ofere marelui Mahomed al II-lea cea mai fierbinte noapte a vieţii fix unde se aştepta mai puţin, adică la marginea Târgoviştei. Despre un an păgubos pentru Codrii Vlăsiei, furnizorul oficial de ţepe şi despre atacul de noapte, un derby jucat în nocturnă de naţionalele înarmate ale Valahiei şi Înaltei Porţi:

Satul din deal

Aşa cum l-am lăsat ieri, cum îl găsesc azi şi cum va arăta şi mâine, satul şade proptit între şcoală, biserică şi câteva cârciumi absolut irezistibile.
În strada mare, şanţurile adânci, năpădite de iarbă măruntă şi deasă sunt brăzdate de podeţe spoite cu var. Aici se adunau, în toate duminicile calde, roiuri de copii mai mici şi mai mari, sporovăind sub privirile ţaţelor ieşite la porţi ca şopîrlele la soare. Un curcubeu de culori, care mai vii, care mai spălăcite şi mai triste, după sufletul şi punga creştinului, se aliniau de-o parte şi de alta a drumului, în haosul simetric al gardurilor de scânduri. Deasupra, o junglă de meri şi nuci îşi legănau frunzele aiurea, gâdilând praful ridicat în aerul neted şi cald de vară. În rest, ascunse de timp, toate-s la locul lor, chiar dacă nimic nu mai e la fel:

Noiembrie, plumburiu şi romantic ca o îngropăciune anonimă, te urăsc cu patimă

Abia am găsit, la trotuar, un parazit mărunt ce închiria cu ora bucăţi de asfalt. Îi las maşina cu sufletul îndoit şi mă ascund în mulţimea ce-şi mână spaimele în goana ceasornicului. Ochiuri de apă privesc nicăieri, clipind, în bezna zilei, murmurul paşilor. A venit vremea când toţi ne grăbim, dar nimeni nu mai are loc să alerge.
Nici c-am băgat de seamă, însă. O auziţi? A venit toamna:

15 nov 1987: acum 30 de ani, inima ţării bătea în contratimp cu revoluţia socialistă

La trei decenii de la revolta braşovenilor, încă mi-e dat să aud că rezistenţa anticomunistă a fost, de fapt, o serie de „acţiuni îndreptate împotriva intereselor ţării”. Este acea interpretare abjectă a istoriei pe care nu credeam să o mai întâlnesc dincolo de materialele care tratează propaganda stalinistă în România. Când colo, ea respiră şi umblă veselă pe holurile unei clădiri colosale, de unde unge pe suflet pătura ponosită şi îmbâcsită a nostalgicilor comunismului. Câteva cuvinte despre povestea unei zile fierbinţi de noiembrie, în care Ceauşescu a aflat că spiritul rezistenţei din Făgăraş a coborât pe străzile Braşovului:

Decembrie 1916: cu gândul la „miracolul de pe Marna”, armata română se îneacă în dezastrul de pe Neajlov

Inspiraţi, probabil, de izbânda lui Mihai Viteazul pe malurile Neajlovului, sau mai degrabă doar disperaţi să-şi salveze capitala de ruşinea ocupaţiei, şefii armatei române au hotărât un altfel de Revelion pentru 1916: o luptă mare dusă cu oastea lor cea mică, chiar la porţile Bucureştilor.
Cu doi ani înainte, Franţa se aflase într-un rahat oarecum similar, din care a scăpat prin „miracolul de pe Marna”. Francofoni până în măduva oaselor, românii au aflat, însă, că Neajlovul nu e Marna, Bucureştiul nu avea un comandant precum Joseph Gallieni, oastea română era doar o întruchipare desculţă şi anemică a celei franceze iar Prezan, Averescu şi Iliescu luaţi la un loc nu cântăreau cât Papa Joffre într-o zi mai proastă.

© 2017 Toate drepturile rezervate cristianacatrinei.ro.