Era zăpada până’n buza prispei când i-am zis Ilenei că mă întorc cu ăla mic mai în vară, după ce s-o coace pâinea.
“Poate n-oi mai fi aici când te întorci”, mi-a șoptit, sfioasă.
Până la urmă, s-a ținut de cuvânt și a plecat când a venit vara, de parcă n-ar fi avut amândouă loc în sat:
Poftiţi la cuvinte, vă costă doar timp, după cât vă lasă inima. N-o să vă plictisiţi, parol!