Am ajuns iar la doctor, nu știu cum dracu le potrivesc, că tot aici nimeresc.
Poftiţi la cuvinte, vă costă doar timp, după cât vă lasă inima. N-o să vă plictisiţi, parol!
Category: Însemnări din vremea Covidului
Amintiri din izolare
Aşadar, mă duc din nou la supermarket, linia întâi covid, un fel de woodstock al bolilor virale, unde fiecare pune la comun ce are pe fişa medicală:
Într-o lume în care punctul G rămâne, în continuare, un mister pentru majoritatea adulților, iar 5 Gang, un fenomen inexplicabil pe zona teen, reacțiile românilor la tehnologia 5G mă intrigă peste măsură, dat fiind faptul că mulți dintre ei nu au făcut pace, deocamdată, nici cu g-urile pe care le aveau deja la îndemână.
La răsăritul lui 20-20, fiecare am căutat câte o ancoră, ceva, orice, să-l țină la un loc în vremea izolării. Fiecare am pierdut câte ceva. Unii, bani, alții, băute la cârciumă sau drumeții aiurea, iar alții, ultima lună de primăvară.
Fie o mulţime de unul-doi români, înmulţit cu 60 de zile, totul la puterea isteriei media, împărţit la drojdia care a dispărut complet, la un moment dat, de pe piaţă, egal câteva milioane de brutarii domestice.
O ecuație la capătul căreia aflăm o mulțime de lucruri despre fiecare în parte și toți, la un loc, de aici și de oriunde.
Mi-am scos învoire, să merg la piață. Șoseaua e goală, amiaza – încă tânără, iar izolarea pare un vis urât, pierdut în urmă, la semaforul de la pod. Prea mă simt bine, mult n-are cum să mai țină.
Coadă la peşte, coadă la ziare, coadă la aer, că nici metrul jumate nu mai e ce-a fost odată. E zece şi’un pic, piața geme de seniori. Tocmai ce a înviat Hristos la catolici, învie şi la noi peste o săptămână crâncenă de cumpărături:
Nouă gânduri, vechi toate, despre câte au fost și cele ce or mai veni: Tare mă tem că n-am ajuns nici măcar la jumate, dar…
Ei bine, nu mălaiul, nici hârtia igienică, nici drojdia care i se umflă în pântece ca drobul de sare în mintea cea de pe urmă, nu va ţine la un loc poporul, în carantina asta, ci balaurul tv, într-o nesfârșită scenetă cu trei personaje fortuit izolate laolaltă: noi, el și covidul:
Suntem ca furnicile: cum dă norul, ne așezăm la coadă, după firimituri: