Nu mi-a fost deloc uşor să dibuiesc o mână de ştiri scutite de numele lui daddy, din titlu până la ultimul punct, dar se vede treaba că, în prag de referendum, familia tradiţională a cronicilor de prin gazete este formată și din alăturări de cuvinte fără de tătuc:
Gonind spre Schengen cu viteza luminii stinse, România și-a vândut și cămașa de pe ea ca să strângă banii de drum, apoi și-a furat căciula ca să-și scoată paguba cu biletul și acum așteaptă la marginea șoselei, despuiată și cu degetul în aer, să prindă un șoferică de ocazie până la Bruxelles. Șase știri care, de fapt, nu ne spun nimic nou despre destinul nostru european:
De când mă știu, inima mea bate de o parte si de cealaltă a Carpaților. Adunat din mai multe părți ale țării, mă simt de pretutindeni și de nicăieri atunci când vorbesc despre “acasă”, câtă vreme nu pot pune degetul pe un singur loc de pe hartă.
Pentru că nu m-am ferit niciodată să socotesc #cel_mai_frumos_loc_din_lume un cătun uitat de Dumnezeu și de timp la marginea Bucovinei, Oradea va rămâne în sufletul meu (doar) ca cel mai frumos loc dintre orașele României. Aici m-am născut și tot aici am prins gustul pentru armonia coșmeliilor zidite dinaintea vremurilor mele. Să te pierzi printre căsuțele fără etaj, îndesate una în cealaltă ca niște vrăbii zgribulite de ger sau în umbra bijuteriilor art nouveau din centru e un privilegiu boem, așa că vă invit la o plimbare prin vechea cetate a Oradiei:
