Skip to content

Month: October 2017

Rovine, o bătălie câştigată de oşteni şi pierdută de cronicari

Despre lupta de la Rovine, orice şcolar prizonier al manualului de istorie, laolaltă cu cinefilii epocii de aur, captivi în universul închipuit de Sergiu Nicolaescu, va jura cu mâna pe inimă că binele a învins răul iar turcul şi-a furat-o ca un martir.
Ei bine, realitatea este ceva mai tulbure decât esenţa limpede şi îmbătătoare, turnată cu lirism şi dibăcie în Scrisoarea a III-a.

La Oarba de Mureş, românii au aflat că războiul şi prietenia sovietică îi costă la fel de mult sânge

11 mii de morţi în doar 20 de zile de lupte pentru un deal uitat de Dumnezeu şi de vremuri adună, în răceala cifrelor, cele mai grele pierderi pe care armata noastră le-a avut pe teritoriul României în al doilea război mondial.
La sfârşit, ai noştri au umplut cimitirul, ruşii au trecut peste liniile germane fără să tragă un foc iar victoria a mers la Trofimenko, care s-a mai pricopsit cu nişte panglicuţe pe uniformă. N-a fost nici prima, nici ultima victorie furată de tovarăşii sovietici, care deja îşi scriau de zor propria versiune a istoriei războiului, cu mult înainte să-l fi încheiat măcar. Am pus câteva cuvinte despre măcelul de la Oarba de Mureş, scrise umpic mai drept decât în maculatura bolşevică, aici:

Valea Siretului @ Cel mai frumos loc din lume

Cum vii dinspre Roman şi urci către ţinuturile Bucovinei, un drum de apă şi de ogoare şerpuieşte printr-o vale scufundată sub dealurile Moldovei, cele pline de oameni veseli de la atâtea necazuri şi griji oblojite cu vin acrişor. Pentru că fiecare deal are şi-o vale, am desenat în cuvinte puzderia de verde şi galben care se întindea de la poalele satului tocmai până în malul Siretului:

Mama

Din patul cel mare, aşezat lângă peretele încălzit de covoarele înflorate, unde adormeam iarna privind focul lemnelor din sobă şi până departe, la poalele dealurilor de peste Siret, mi-ai răbdat toate nefăcutele pe care le-am legat, în drumul copilăriei, ca pe un şirag de pocinoage lung cât povestea primăverii mele.

Lung mai e drumul către cel mai frumos loc din lume (II) – Acţiunea autobuzul

Epopeea drumului către cel mai frumos loc din lume se încheie cu nouă kilometri de lacrimi şi sudoare, printre tarzani care nu vor să înțeleagă, într-o mașină care nu vrea să renunțe. Despre autogara Paşcani, un loc cu verdeaţă unde autobuzele nu mor niciodată şi întrecerile tovărăşeşti în care doar cei puternici se cocoaţă pe scaunele din mașină. Povestea întreagă, aici:

Lung mai e drumul către cel mai frumos loc din lume (I) – Acceleratul de Suceava

Din capitală până în colbăraia Bursucului aveam de mers patru sute de kilometri înainte, pe drumul de fier şi încă vreo sută de ani înapoi, în timp.
Când universul unui băieţel captiv în tren se întinde de pe bancheta maronie, de muşama, din compartiment, în sus, pe culoar, până la toaleta fetidă din capătul vagonului, timpul se dilată odată cu nervii creştinilor din compartiment.

Bursuc Deal, cel mai frumos loc din lume

Nu ştiu nici măcar cum să-ncep. Ne leagă atât de multe, iar eu sunt atât de puţin încât cuvintele îmi desenează greu puzderia de amintiri pe care le-am adunat în goana copilăriei.
Ţi-am promis cîndva, mai demult, că n-o să te uit niciodată. Şi că voi scrie.
Nu va fi uşor să potrivesc în cuvinte cei mai buni ani pe care i-am visat în cel mai frumos loc din lume. Dar mă voi ţine de cuvânt.

© 2017 Toate drepturile rezervate cristianacatrinei.ro.