Încă de la primele staţiuni spre mare – rompetrol, petrom şi oemve -, unde oameni şi maşini se bronzează, claie peste grămadă, chiar lângă plajele de porumb şi rapiță din puştiul Ialomiţei, şi până în urbele de-o stea jumate de la malul mării, în care localnici ofiliţi de soare agita, la trotuar, cheile către dracu’ ştie ce temniţe imunde, cei nici 300 de kilometri spre litoral capătă valenţe tragicomice sub apăsarea infrastructurii noastre feudale:
Poftiţi la cuvinte, vă costă doar timp, după cât vă lasă inima. N-o să vă plictisiţi, parol!
