Skip to content

Month: August 2017

La Târgul Vitan, bişnița organizată e mama progresului în marşarier

Acolo unde prostia, sărăcia şi golănia clocesc laolaltă, România modernă pare un vis cronic de vară înzăpezit între Piața Bobocica și Târgul Vitan, pe care îl respiri, cu aburi la gură, în lumina hibernală a soarelui de ianuarie.
Pentru că gândul cel păcătos mi-a tulburat mințile să-mi cârpesc căruța pe bani puțini, m-am întors în timp vreo douăşcinci de ani, într-un peisaj postapocaliptic, suspendat între socialismul falimentar și capitalismul fără de capital. Aventura mea în târg, aici:

Fantezie de vară cu box şi dragoni

Când haleşti pe nemestecate toate ştirile despre un nou meci al secolului (al câtelea, Doamne, măcar că abia am început secolul ăsta), te scoli cu noaptea-n cap ca să vezi bătaia, mai pui şi nişte bănuți pe unul dintre protagonişti şi, în genere, le sponsorizezi ficțiunea cât te țin curelele, nu trebuie să te superi că băjeții au făcut blat şi au împărțit banii după colț. Chiar mai mult, deja îţi coc o gogoaşă şi mai mare, pe aceeaşi reţetă, cu ceva mai mult bicarbonat de marketing, ca să umfle şi mai zdravăn preţul la tejghea. Mai multe, aici:

Cu pensia şchioapă de un pilon, ți-e şi frică să mai îmbătrâneşti în grădina Maicii Domnului

Am rezolvat ecuația pensiilor, această poftă vinovată a salariatului român şi mi-a dat cu minus: Guvernul ia de la bătrânii de mâine ca să dea votanților de ieri, săracilor de azi şi asistaților dintotdeauna, lăsându-ne perspectiva unui mijloc de secol 21 atât de luminos, încât ne vom culege pensia cu magnetul, ca țiganii de la Fontana di Trevi. Calculul întreg, aici:

Chiar înainte de 23 august, nemţii şi românii i-au bătut pe ruşi ca la carte. Cartea de război de la West Point.

Aşa de rău şi-au furat-o sovieticii în primăvara lui ’44 la Târgu Frumos, încât, după război, isprăvile germano-române au rătăcit drumul spre manualul de istorie atent supravegheat de copii lui Stalin, dar sunt minuţios studiate la Academia Militară West Point.

Prin Valea Prahovei curge un râu de lacrimi, nervi şi maşini

Oare câte ceasuri de aşteptare pe DN1 se află în spatele pozelor pline de zâmbete, munţi şi iarbă verde, înşirate pe Facebook? Dacă le-am aduna, s-ar strânge de un salt temporal lung cât istoria omenirii, de la maimuţă, la robot. Merită aşteptarea? Întotdeauna, pentru că cele mai tăcute fete bătrâne sunt de găsit în Bucegi. Munții-s zestrea lor de preț şi aerul curat din nori.
Anyway, am scris şi eu, cale de un blocaj între Nistoreşti şi Comarnic, despre cum mi-am prăpădit o zi din viaţă patinând în gol la poalele muntelui.

Bătălia de la Călugăreni, o victorie ceva mai mică decât povestea ei – 13 august 1595

Cum seceta domoală de august tihnea ienicerilor săi umpic mai bine decât noroaiele şi îngheţul romantic ce sugrumau voievodatele româneşti mai bine de jumătate din an, cel de-al treilea Mehmed cu funcţie de sultan a hotărât, în luna lui cuptor de la 1595, să trimită un puhoi de osmanlâi peste Dunăre. Adăugaţi la reţetă nişte Mihai Viteazul la ceas de mare inspirație, asezonat cu un strop de disperare şi vreo 16 mii de plugari şi secui şi avem un măcel numai bun de mermelit în cinematografia de propagandă. Povestea bătăliei, mai puţin romanţată, aici:

Nici pe aici nu se trece! Centenarul bătăliei de la Oituz

Numărăm o sută de ani de la Bătălia de la Oituz, una dintre cusăturile muncite cu sânge în cămaşa Marii Uniri, în ziua în care ne amintim cea mai grea încercare pentru soldaţii români. 11 august a fost momentul de vârf al bătăliei, când întreaga greutate a ofensivei inamice, concentrată pe stâlpii apărării noastre de pe înălţimile de la Cireşoaia, Ştibor şi Coşna, zdruncinase liniile Armatei a II-a, aruncând umbra dezastrului şi peste soldaţii din tranşeele de la Mărăşeşti, a căror izbândă şi soarta României erau legate de rezistenţa camarazilor de aici.

Treierişul

În loc de preambul: S-a gătat o lună din vară, iată o veste proastă pentru ziua de azi. Pentru cei care ați crescut la asfalt, a început treieratul, cărăm de zor fânul de la coasă, ne apropiem de “al doilea prăşit”, aşteptăm primul caş de la stână, martiriul cireşelor e pe sfârşit iar seara, băieții şi fetele iau locul bătrânilor pe băncuțele de la stradă.

© 2017 Toate drepturile rezervate cristianacatrinei.ro.