După ce mi-am tocit creierii urmărind la televizor protestele de săptămâna trecută, aseară am coborât în tranşee ca să vă povestesc cum am “subminat” votul poporului:
Duminică, soroşimea îşi dă din nou întâlnire la Universitate. Meanwhile, în “grădina Maicii Domnului”, lucrurile alunecă spre nicăieri:
Pentru că v-ați lăudat toți că ieşiți la miting, am stat acasă ca să vă povestesc cum am văzut protestul de duminică la tv:
În țara prin ale cărei oraşe sălbăticiunile sunt fugărite de mascați şi tranchilizate cu gloanțe, un tenismen ruginit cu mustață groasă găseşte firesc să propăvăduiască împușcatul urșilor ca axiomă fundamentală pentru menținerea civilizației în România cea necivilizată.
Ce am aflat io, după ziua de miercuri: urmează joia. Poate fi chiar mai întunecată decât miercurea ce-a trecut. Miss you already.
Alte vești, chiar mai proaste:
După vreo zece ani de agățat şi încălțat investitori italieni, a venit rândul soacrelor să ia cu asalt peninsula deja ocupată de fiice în cel mai pur spirit al integrării europene.
Prima zi din 2017 – după Hristos, spitalul de copii, camera de gardă. Scapă cine poate.
Îmi pusesem în minte să merg cu uratul pe la casele oamenilor şi iacă aşa m-a găsit ultima zi din an, trăgându-mi mucii şi paşii prin toate cotloanele satului. Dibuisem o talangă ruginită în şandramaua mamei şi pornisem cu Pluguşorul pe capul creştinilor.
