Mi-am scos învoire, să merg la piață. Șoseaua e goală, amiaza – încă tânără, iar izolarea pare un vis urât, pierdut în urmă, la semaforul de la pod. Prea mă simt bine, mult n-are cum să mai țină.
Poftiţi la cuvinte, vă costă doar timp, după cât vă lasă inima. N-o să vă plictisiţi, parol!