Mică şi îngrămădită, grădina noastră era un loc minunat de huzur, un labirint multicolor prin care rătăceam aiurea, isprăvind fel de fel de părăduieli şi poroganii, sărind pârleazul pe la megieşi, călcând lucerna şi sfecla sau jucând mijoarca printre rândurile de porumb.
La trei decenii după ce, într-un fel sau altul, românii au reușit să dea pagina istoriei mai departe și să extirpe cancerul bolșevismului, un fior malign scutură prezentul națiunii, aruncând umbra trecutului asupra orizontului de mâine.
Bucurați-vă, frați creştini, voi cei care v-ați temut că veți crăpa de foame! Azi se redeschid hipermarketurile: luați cât mai e, să nu vă lipsească de niciunele în aceste zile de luptă înverşunată cu propriile burți.
Ceaușescu a sfârșit în ziua de Crăciun, împușcat ca un câine. Puțini își mai amintesc, însă, de blestemul vrâncenilor pe care îi zdrobise cu 32 de ani în urmă, la Vadu Roșca. A meritat această soartă? În absența unui proces amplu, numai Dumnezeu, în care nu credea de fel, poate ști.
Moș Gerilă a fost cel mai urât cadou de sărbători pe care mi l-a adus regimul epocii de tinichea. Sărac, cu haina ponosită și barba de vată ieftină, avea, mai mereu, desaga anemică.
Decembrie ’89 a umplut străzile de speranță, după care s-a topit ca zăpada mieilor. Veşnică recunoştință celor care şi-au cerut libertatea în stradă. Ei au învins. Alții, au înfrânt.
Nomenklaturiștii care au pus mâna pe putere cățărându-se pe umerii copiilor ieșiți în bătaia gloanțelor, se sting in liniste, in paturile lor, cu pensiile lor super-speciale, in singura tara care a condamnat comunismul doar la nivel declarativ.
La sfârșitul anilor ’80, când generația mea s-a așezat în băncile școlii, cei mai mulți copii mâncau puțin și prost, făceau frigul și răbdau condiții precare de igienă și transport, școala devenind un soi de premilitară pentru omuleții ștampilați pe haine cu peticul matricol. Acestea erau simptomele unei societăți profund bolnave.
Ziua cea de pe urmă. Rămâi cu bine, plai cu flori!
Acasă la Nicolae Labiș, o plimbare cu mocănița Huțulca și apoi pe Transrarău, până la Pietrele Doamnei:
