Primul a fost bun, al doilea, slab, dar ăsta chiar e sub orice critică. Mai bine-l ţineau pe ăla mişto pentru zilele astea grele, de carantină, dar uite că ne-am procopsit cu paguba asta fix când ne arde buza mai aprig după ceva de calitate.
Filmul începe prost, continuă şi mai prost, iar sfârşitul întrece orice măsură. Avem o mexicancă mâncată de resentimente, pe bătăuşul de fii-su şi încă un domn despre care nu mai ţin minte nimic. Ăştia-s băieţii răi care se bat cu băieţii răi care nu sunt răi, doar ceva mai bătrâni de la ultimul „Băieţi Răi”.
În esență, filmul nu aduce prea multe noutăți pentru publicul din România. Maşini scumpe şi curve ca la noi, la mamaia beach, urmăriri deșănțate, dar pe astea n-ai cum să le vezi p’aici, că n-avem bulevarde dintr-alea, eternele arme și explozii, soare, muzică nouă, buget mare, clişee vechi.
Pros: Băieţii răi au deja 25 de ani de poliţie şi uite că deocamdată nu s-au pensionat. Ai noştri ar trebui să înveţe ceva din povestea asta, le-aş plăti bilete la cinema şi câte un rând de popcorn, odată cu norma de hrană.
Cons: O telenovelă cu băieţi răscopţi rău. Lui Will Smith i-au cam dat firele albe în mustață, Martin Lawrence recită aceleaşi replici juvenile deşi a sărit limita de penibil a celor 50 de primăveri şi nu-l mai crede nici nevastă-sa din film, iar tineretul vine greu de tot din urmă. Dacă pe Will îl ştim cu toţii, de la principatul din Bel Air până la filmul ăla apocaliptic cu legenda, iar pe Martin n-ai cum să-l ratezi, că a luat câte un kil pentru fiecare an care a trecut de la ultimul film din serie, pe ăştia mai mici n-am apucat să-i cunosc mai bine, într-atât de şubred e scenariul.
All în all, e o producție pictată în culori tari și substanță slabă. Bubuielile, pușcoacele și acrobațiile n-au cum s-o salveze, oricâte voturi ar căpăta pe imedebe. Dacă ar fi să sfârşesc pe o insulă pustie şi aş avea de ales între a lua cu mine acest film şi nimic altceva, aş alege să-mi odihnesc ochii. Aşa că, dacă-l aveţi la rând, mai bine mai staţi o tură şi vă limpeziţi reţină pe geam, că tot n-avem voie să ieşim în natură.
Data viitoare, vorbim despre un alt fel de Ion, fiul unui Glanetaș ceva mai danez, dar la fel de obsedat de pământ, pe care l-am dibuit într-un film bunicel.
PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe:
Be First to Comment