Dacă tot a venit toamna în mijlocul verii, am zis să dau lovitura la ştiucă. Octombrie e luna ei, nici nu mai contează că a venit la mijlocul lui iulie, că doar n-o sta să numere zilele anului pe fundul bălții.
Am căutat cumătra prin bălţile Giurgiului, cu scule de fiţe şi teorii de pe net. N-aş fi ieşit atât de prost nici dacă trăgeam cu praştia după ea, dar de-o poveste tot am prins ieri, pe baltă:
Am fost pe o baltă ce clocotea de peşte şi n-am prins nimic. Ca un Mecena de apă dulce, am hrănit un cârd de crapi fără să amăgesc vreunul în cârlig. Povestea întreagă, în continuare:
PS: Mulți ani sănătoşi, Mării, Mariani şi marinari de pretutindeni!
