– Aloooo, doamna Nuți, dă şi matale câte un crap, să ajungă la toți, dă-o dracu’ de treabă!, horcăi balaoacheşa de undeva din spinarea mea, gudurându-se la vitrină. Trage din țigară ca o locomotivă, covidul e concediu la băile Tuşnad pe lângă ce boli îi iscodesc plămânii.
Coadă la peşte, coadă la ziare, coadă la aer, că nici metrul jumate nu mai e ce-a fost odată. E zece şi’un pic, piața geme de seniori. Tocmai ce a înviat Hristos la catolici, învie şi la noi peste o săptămână crâncenă de cumpărături.
În spatele meu, începe iar şobolăneala:
– Stai bre, ce te’mpingi asa in mine, că dă coroana în noi! Dada, ce te faci mirat? E virusu’ aicea, n-ai televizor acasă? Doamne ferească-mă, că e şi Floriile azi, auzi la el…..
Gata, m-am cărat, că prea se iau în brațe ca la rugby.
Sub o tarabă, două gospodine scăpate din chingile ordonanței se păruiesc de la nişte lalele ofilite. Tiganca a mirosit momentul şi face licitație, iar alea s-au luat dintr-atât de parcă s-a terminat Olanda tocmai aici, la Domenii.
În față, la mega, e poiana lui Iocan. Şi încă nu e unşpe, când cozile se îngroaşă, bătrâneşte, cu legea-n spate.
La magazin, ca la bal mascat: mănuși de latex, mască, combinezon de isterie, căptușit cu spaimă și ceva material obsesiv-compulsiv. Pe față simt că am un mușuroi de furnici care-mi rod sprâncenele, ochii și, nările.
Un bax de hârtie igienică. Nu mi trebuie, dar văd că totă lumea ia și nu vreau să mă fac de rușine la coadă, unde fiecare scanează agoniseala celor din jur și ridică, preocupați, din sprâncene. Ușor-ușor, a apărut la loc, pe rafturi, și făina. E o iluzie, în câteva zile dispare iar, ca Fata Morgana.
Iau ce am de luat şi mă duc să plătesc. La casă, un bețiv vrăjeşte doamna cu banii.
– Haaaai, domniță, i-aşa de frumos afară, ca tine de frumosss!!!
Pute de mor, îl adulmec prin mască, iar aia zâmbeşte ca proasta, de parcă n-a mai văzut animal nespălat până acum.
– Dă-i bice, boss, că-mi expiră declarația până te legeni de-aci!
– Gata, am plecat că i-a sărit mustaru’ lu’ domnu’. Te pup si la revedere, prințesa!, fandă trențărosul, cu doza de bere în buzunarul bluzei de trening, alcoolic marsupial rătăcit în civilizație.
– Aaaaa, și la mulți ani la toate florile, urlă epigonul din pragul uşilor, care se chinuiau din toti senzorii să-l zvârle afară.
Oriunde priveşti, numai urgențe, numai declarații pe propria răspundere, propria sacoşă, propriul stomac. Săptămâna Mare, în post și izolare? Ha!
Nu, nu vine sfârşitul lumii, nici foametea, e doar noaptea minții, care se aşterne, uşor-uşor, peste oraş, ca iarna, pe uliță.
Poza de la Obor, prin grija lui Octav Ganea/Inquam Photos, eu n-am mai avut nervi să fac și poze în mulțimea de izolați la cumpărături.
PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe:
Be First to Comment