Un triumf mărunt pentru Arcul cel mare

Pentru anii petrecuți pe frontul de Est, bunicul avut onoarea să defileze sub Arcul de Triumf, alături de camarazii săi, acum mai bine de 70 de ani. Pentru cei ca ei a fost trudit monumentul dar, între timp, lucrurile s-au mai schimbat, aşa cum se schimbă ele pe aici. Anul acesta, în ajunul festivităților dedicate Zilei Naționale, Primăria şi cei plătiți să consolideze monumentul (într-un interval de timp mai lung decât construcția însăşi) şi-au organizat, de ochii presei, propria paradă. Pentru că a ținut monumentul ostatic timp de trei ani de zile, patronul Romconstruct – un personaj diametral opus noțiunii de erou – şi-a arogat privilegiul de a ține o cuvântare jurnaliştilor aflați la (re)inaugurarea Arcului: chinuind peste măsură blândețea gramaticii româneşti sub bolta de piatră a monumentului, omul a amintit, printre altele, cum a binevoit el, în calitate de contractor, să înapoieze Primăriei edificiul, pe semnătură, înainte de finalizarea procedurilor, pentru parada de Ziua Națională. Aici am ajuns.

Aşadar, două zile mai târziu, oamenii s-au adunat să privească parada militară la Arcul de Triumf prin strădaniile seculare care au ținut cele câteva luni de mandat ale dnei primar şi grație lui Vasile Turcu, acest ctitor din fonduri publice al timpurilor noastre.

După ce Armata şi-a epuizat puținele mijloace de luptă relativ moderne, sub monument au bătut pas de defilare pompierii, paramedicii, studentele Institutului Medico-Militar, jandarmii, câțiva slavatori la înălțime, studenții Academei de Poliție şi brigada antitero SRI de la paza aeroporturilor. Apoi, militari din Franța, SUA, Turcia şi Polonia ne-au arătat  armele moderne de astăzi pe care românii le vor cumpăra pe bani mulți peste vreo 20 de ani.

În ritmul ăsta, la viitoarele parade, vom privi fascinați în defilarea de la Arc polițişti de frontieră, brigadieri silvici, armurieri de la Cugir, echipe ANAF, un convoi de refugiați sirieni, copii, bătrâni şi bolnavi plus elementele de bază ale dispozitivului defensiv autohton: râul, ramul, fântânile otrăvite, drumurile impracticabile şi tunelul lui Zamolxe din Munții Bucegi. La mulți şi mai buni ani, Românie, meriți mai mult!

 

Sursa foto: un fotograf inspirat de la începutul anilor ’40. Eu am gasit-o pe romanasul06.wordpress.com

PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe: