Ceas de nisip

Gonindu-l pe soare
dincolo de apus,
şi-apoi mai departe,
de lună sedus;
Clepsidrei, prin noapte,
inert, i se zbate
nisipul în voaluri,
din ițele mării
țesute brocarturi.
Niciun grăunte
n-a rămas neclintit,
niciun val n-a scăpat,
sub tălpi nezdrobit,
nici cerul, albastru,
de vară’nălbit,
şi nicio fărâmă din noi, amândoi,
fărmată de margini de timp infinit.

#tati_tău