Se crapă de ziuă
din scrâşnet de pleoape,
Clatindu-ne bezna în stropii de rouă
Te trage spre mine, lumină, aproape
Când soare şi lună, clipind amândouă,
Fărâme de zori.
Croindu-mi iluzii
din visuri jilave,
Mă urc pe picioare cu ochi încă stinşi.
Perdeaua de nori se-apleacă deoparte,
Mă scoate din noapte
Un nou început.
Ascunsă în somnuri, ţi-aştern dimineaţa:
Din cer mătur ceața
şi bruma pe străzi,
Sting stele şi lună, tot cerul îl sting,
Lumina cea oarbă, să n-o risipim.
O geană de soare te scaldă întinsă,
Iar lacrimi de lună îşi zvântă răcoarea.
Pribeagul amurg
de-acum e poveste,
Când noaptea cea lungă îşi plânge iertarea.
PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe:
Be First to Comment