În fiecare an, întâia zi din decembrie, îmi amintește că, dacă vine războiul, până sosesc armele-minune pe care am cheltuit dintr-un foc și-un memorandum câteva bugete, vom lupta cu echipament înrudit cu cel din al doilea război mondial. Nu e panică, e un obicei de-al locului: în marele război am tras cu ghiulele de la Plevna, iar pe al doilea l-am luptat, o bucată de timp, cu fierătanii din primul. Și după toate înfrângerile glorioase, am rămas cu o gloată de colonei și ghenerali cu burta la gură care și-au câștigat galoanele omorând timpul în tranșeele din birouri. Iar parada anuală ne arată cât de bine au mobilizat trupeții la vopsit și cârpit fiare cât să meargă de-o defilare și-o poză cu drapelul sub Arcul de Triumf:
De-o vârstă cu democrația postdecembristă,
IAR 330 Puma, mândria aviației române cu aripă rotativă și spaima blindatelor inamice, vântură norii deasupra bucureștilor de ziua națională în formații timide de câte trei. Lângă acestea, se luptă cu gravitația și durerile vârstei un alt clasic al elicopterelor de legendă – IAR 316B, coborât parcă din genericul MASH direct în arsenalul MApN. Chiar și așa, adunate de-a lungul ultimilor 35 de ani, precum zestrea unei fete bătrâne, aeronavele sunt atât de puține, încât defilarea e completată cu elicoptere SMURD și MAI, avioane-școală și, slavă cerului, zburătoarele aliaților, cele care dau paradei noastre un parfum contemporan.
Mig 21 s-a născut odată cu războiul din Vietnam.
Emoția de a urmări pe cer o pasăre accesibilă altor popoare doar în muzeele de profil este întrecută doar de emoția piloților care se luptă cu șansa porcului de Crăciun la fiecare misiune de zbor. Cinste lor. De Centenar, însă, vor ocoli capitala, pedalând la reactoare prin Cluj, Constanța și alte metropole de la marginea Europei. Pentru duzina de F16 nu avem încă destui piloți, prea ocupați să-și frângă gâtul pe aparatele sovietice, așa că vom urmări din nou la paradă avioanele-școală, de acrobații și transport, care, într-o lume normală, ar defila numai la show-urile pentru familiști cu grătare și tulumbe.
Într-o eră în care doar elicopterelor SMURD le lipsesc din dotare rachetele inteligente, noi vânăm păsările dușmane cu un concept de tun familiar bunicilor noștri.
La mijlocul anilor 60, cu lecțiile învățate în zorii războiului rece, se năștea blindatul antiaerian Gepard SPAAG, o bestie proiectată să doboare tot ce bâzâie în jurul șenilatelor. Așa de trainic a fost, că încă mai funcționa când ni l-au donat germanii, cu puțin înainte să renunțe definitiv la acest model. Înainte de nașterea noului mileniu, s-au milostivit de mecanicii lor și ne-au dat de pomană 36 de vehicule pe care nu le-ar mai fi cumpărat nici dracu’. Pe lângă acestea, care încă se mai târâie de colo-colo la fiecare 1 decembrie, nemții au mai scăpat de alte șapte bucăți nefuncționale, ce stricau simetria arsenalului teuton. Românii le-au înhățat și pe astea, cu bucuria omului sărac care capătă ceva stricat și își umple casa cu el doar ca să doarmă liniștit că are, în caz de nevoie. Ferească-ne crucea de nevoie, însă, căci tare mă tem că vom trage cu praștia după aviația inamică.
Pe de altă parte, dacă tot am cumpărat rachete Patriot cu bănuții de apărare, fasole și uniforme prespălate pe un an întreg, gheneralii trebuie să vină cu ceva pe Kiseleff de 1 decembrie, ca să vază pulimea pe ce s-a dus mălaiul. Ale noastre nu prind Centenarul, vin mai încolo (măcar să ajungă aici înaintea rușilor:), așa că au luat pe răboj o baterie de rachete de la nemți, urmând să le dea înapoi imediat ce va fi trecut pe sub pântecele arcului.
În strigăt de șenile și lacrimi de rugină
O să vedem din nou cele câteva Humvee primite de pomană de la partenerul strategic, pe care avem voie să le ținem în țară ca să ne dăm mari de 1 decembrie. Restul sunt la birou, în Afganistan, unde, soldații români, carbonizați în TABurile sovietice, stricau rapoartele triumfătoare ale coaliției antitero.
Probabil că, pe lângă jucăriile cele noi, militarii vor aduce cu ei la defilare și TABurile din poligonul de la Giurgiu, doar n-o să lase asemenea trofee nepăzite o zi întreagă în paradisul hoților de fier vechi.
Sub culorile fistichii de camuflaj, pumnul de fier ruginește netulburat 364 de zile pe an, așa că defilarea de 1 decembrie e prilej de mari emoții pentru băieții în salopete, care răspund cu capul dacă leșină vreo bestie blindată în dispozitivul de paradă.
Pe lângă colecția de vehicule mult prea clasice, vor defila și opt transportoare Piranha, culese din colțul parcului nostru militar luminat de soarele mileniului 3. Sunt noi și frumoase dar mai multe nu avem – așa că, în completare, polonezii pun la bătaie o subunitate mecanizată de vehicule amfibii. Ca să fie bine, să nu fie rău.
Poate vom căsca gura și la TR85, cel mai aprig tanc al oștirii noastre, dacă mecanicii vor izbuti să le pornească în ziua cea mare. Născut odată cu mine, în foamea anilor 80, Bizonul se ridică mai greu pe șenile după 35 de ani de serviciu credincios pe timp de pace, dar încă mai acceptă provocarea marilor defilări.
Fie vorba între noi, oricât ne-am propune să trecem Carpații cu batalioanele române, nu prea ne iese socoteala câtă vreme un singur batalion de tancuri este dotat cu versiunea modernizată a TR-ului. Nici drumuri peste munți nu prea avem, dar asta-i o altă poveste.
Vom vedea, probabil, și câteva Dustere spoite steril în camuflaje agresive, aceste vehicule militare cu destinație specială aflate, de altfel, și în dotarea oricărui român avid de grătare și petreceri câmpenești pe coclaurii patriei.
Nu închei înainte de a vă reaminti că, la paradă, ne vom întâlni din nou cu jandarmii, acoperiți cu glorie în bătălia de la 10 august, dar și cu pompieri, echipaje SMURD, brigada SRI din aeroporturi și mașini de la poliția rutieră – toți ostași, unul și unul 🙂
Printre aceștia se vor strecura și veteranii din Afganistan și Irak și ceilalți bărbați gata oricând să-și apere România cu arma în mână. Nu de alta, dar cică e paradă militară. Eu, pentru ei am să merg. Haideți și voi!
Foto: mediafax, i.pinimg.com, stefan.ro
PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe:
Be First to Comment