Când calendarul se mai agaţă de o singură foaie, ştii că vine apocalipsa retailului şi n-ai încotro decât să te resemnezi cu rezoluţia universal acceptată: „Aşa, şi? În casă ce făceam?”, în timp ce staţionezi în traficul de cărucioare de la casa nr x.
E vremea când milioane de moşcrăciuni bat magazinele după jucării şi zaharicale, sfârşiţi de oboseala trudei vândute pe-o leafă, de traficul obraznic, de frigul înţepător şi de ceilalţi din jur, care-i sufocă sub graba lor la fel de apăsătoare. Renii le-au rămas în poveşti, iar săniile şi-au crescut roţi, în lumina înţepătoare a semafoarelor.
Ne cumpărăm bucurii mărunte din mall-ul lui Moş Crăciun, unde obiceiurile de ieri anchilozează în singurătatea comodă a cafenelelor de azi. Înstrăinarea e preţul acestui confort meschin, pe care îl plătim amăgindu-ne cu amintirile unor sărbători ceva mai trăite.
Sărbătorile respiră acolo unde sunt oamenii. Iar lumea e pe net, nici că s-ar mai da jos. Ne cadorisim online, colindăm pe sms si ne mai adunăm doar in grupuri de whatsapp. Printre clişeele umede din reţelele sociale înoată haotic interese meschine, obiceiuri pervertite până în buza absurdului şi ridicolul bifatului câte unui obicei trendy în selfieuri golite de sens.
Tot decembrie era, unul chiar mai rece şi infinit mai gri, şi în seara când am găsit, în geam, o maşină teleghidată sub un snop de dulciuri. Galbenă, mare şi cu trapă în plafon, ultima fiţă în atelierele spiriduşilor din Beijing, mă aştepta s-o fugăresc prin casă din cutiuţa cu volan de la celălalt capăt al firului. Cât o fi stat mama pe la cozi, cât s-o fi căciulit tata pe la tejghele austere, gâdilând lăcomia grobiană a vânzătoarelor, numai ei si Moş Crăciun ştiu adevărul-adevărat. Aşa că, uitaţi-vă bine prin magazine, undeva se ascunde acel ceva de plastic colorat care va rămâne pitit pe veci în inima unui copil bătrân.
Vă doresc să vă bucuraţi de Crăciun offline, printre oamenii de azi, mâncărurile ca ieri şi obiceiurile dintotdeauna.
Foto: kilroyart.deviantart.com
Be First to Comment