Amare dimineți de toamne,
ce ard, în aburi de frison,
jilave piei întinse la uscat pe bulevarde.
Spoite şi uitate’n calendar,
se sting, plângând în nuanțe țipătoare,
culori vândute moarte’n aprozar.
Mahmure ploi de ceață,
le prăbuşesc, imunde,
stoluri de apă moartă şi lacrimi reci, plăpânde.
La mezanin, topeşte,
căldura din trotuarul tulbure.
Ş’adie vânt de fum de frunze singure.
Febril, le scurmă,
mormanuri de nimic în prag de iarnă.
Din alizeu răsuflă
,dezolant,
rondeluri igrasii de toamnă.
PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe:
Be First to Comment