Facts: Patru copii luați cu Poliția de Direcția Copilului dintr-o casă murdară, cu părinți alcoolici. Erau dezbrăcați, murdari și înfometați.
Cine zice că mașina timpului e o utopie, n-a văzut Botoșanii. În epoca dronelor ucigătoare de teroriști și a roboților de chirurgie, pe care noi le vedem doar la știri, România încă mai adăpostește o liotă de indivizi puternic ancorați în tot soiul de tradiții moștenite de la vechii locuitori ai peșterilor.
Ziarele de azi ne povestesc, cu lux de amănunte, traiul unei familii tradiționale din Zăiceşti, in the middle of nowhere.
Pe scurt, atunci când civilizația a debarcat pe tărâmul lor, patru copii se scăldau în aburii alcoolului îngurgitat de șefu’ bordeiului, înfruntand iarna la fel de goi ca trupele germane la Stalingrad.
Un semn de întrebare se ridică deasupra suferințelor de tot felul înșurubate în sufletul acestor copii: deși ăl mai mare număra 11 ani de la miracolul nașterii, autoritățile nu prea știau de soarta lui, altfel, zic eu cu mintea mea, ar fi anunșat protecția copilului, să-i aducă cu arcanul la școală. Că de aia e obligatorie, ca să-i aduni la tablă. Dar chiar și fără strigătele de deznădejde ale dascălilor, prinși cu alte griji pe care doar ei le cunosc, noi știm că autoritățile ar fi putut afla oricand despre orice destin nimicit de prin părțile astea și de oriunde, printr-o metodă științifică verificată: intri în cârciuma satului și o descoşi pe prima băbuță venită la shopping. Ar fi obținut in no time o listă exhaustivă a copiilor năpăstuiți, cu detalii demne de emisiunile din acces prime time. Cu toate acestea, 11 ani i-au trebuit luminii să ajungă în bordeiul cu pricina, timp în care, lângă băiatul cel mare s-au mai ridicat trei frați, unul mai năcăjit decât celălalt.
Cand au fost descoperiți de membrii unui ONG, umblau flămânzi, dezbrăcați și bolnavi, sub adierea lină a gerului de ianuarie. Așa au apărut în peisaj autoritățile. A fost momentul de glorie al lui ăl bătrân, în care s-a umflat mălaiul, beat mort, așa cum se afla el sub ochii istoriei. Stăpânul clanului s-a luat la trântă cu veneticii, care au reusit, până la urmă, să adăpostească mama și pruncii într-un centru maternal. În loc de happy-end, avem un început, timid, de nădejde, pentru cinci suflete oropsite.
Mai e mult până departe.
Am găsit poza în botoșăneanul.ro, unde puteți citi, dacă vă țin puterile, mai multe detalii.
PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe:
Be First to Comment