Din capitală până în colbăraia Bursucului aveam de mers patru sute de kilometri înainte, pe drumul de fier şi încă vreo sută de ani înapoi, în timp.
Când universul unui băieţel captiv în tren se întinde de pe bancheta maronie, de muşama, din compartiment, în sus, pe culoar, până la toaleta fetidă din capătul vagonului, timpul se dilată odată cu nervii creştinilor din compartiment.
Nu ştiu nici măcar cum să-ncep. Ne leagă atât de multe, iar eu sunt atât de puţin încât cuvintele îmi desenează greu puzderia de amintiri pe care le-am adunat în goana copilăriei.
Ţi-am promis cîndva, mai demult, că n-o să te uit niciodată. Şi că voi scrie.
Nu va fi uşor să potrivesc în cuvinte cei mai buni ani pe care i-am visat în cel mai frumos loc din lume. Dar mă voi ţine de cuvânt.
În loc de preambul: S-a gătat o lună din vară, iată o veste proastă pentru ziua de azi. Pentru cei care ați crescut la asfalt, a început treieratul, cărăm de zor fânul de la coasă, ne apropiem de “al doilea prăşit”, aşteptăm primul caş de la stână, martiriul cireşelor e pe sfârşit iar seara, băieții şi fetele iau locul bătrânilor pe băncuțele de la stradă.
Îmi pusesem în minte să merg cu uratul pe la casele oamenilor şi iacă aşa m-a găsit ultima zi din an, trăgându-mi mucii şi paşii prin toate cotloanele satului. Dibuisem o talangă ruginită în şandramaua mamei şi pornisem cu Pluguşorul pe capul creştinilor.
Răzeşii din Gura Moldoviței au adus la TVR, cu fanfara, ursul, capra şi ceata de colindători, o fărâmă din obiceiurile de Sărbători ale moldovenilor. Mi-au amintit de vremurile când colindam casele oamenilor din satul bunicilor cu Sorcova, Pluguşorul, Chirița(long story), cu băşica porcului şi o tobă strunjită la uzina din Paşcani.
Elanul din Basarabia şi Bucovina, măcelul de la Odessa, cortina de foc de la poalele Sevastopolului, amărăciunea şi abandonul de la Cotul Donului, victoriile fără glorie din Ungaria şi Cehoslovacia, camarazii pierduţi în tranşee şi caznele din lagărele sovietice sunt poveştile pe care mi le-a refuzat, cu îndârjire, până în ultima lui zi. Le-a luat cu el dincolo, cu egoismul celui care vrea să îi ferească până la capăt pe ai lui de tot răul prin care el a trebuit să treacă.
