Felatio ad integrum

Preambul

Sub ochiul vigilent al lui nea Nelu, nașul său de cununie, familia tradițională creștin-ortodoxă s-a așezat la țara ei cea românească după nunta din decembrie ’89, învățând degrabă cumpătarea și traiul pauper în capitalismul de conjuntură.

Adică așa au învățat sub cârmuirea lui nașu’, ca unul să viseze cu măsură, iar celălalt să fure cu frâna trasă, cât să meargă treaba de pe o zi pe alta. Dar, cum fasolea n-ajungea, în ziua de leafă, nici măcar pentru copii și fiecare trăgea mai spre el oala cu bucate, dracu’ și-a vârât coada în grădina Maicii Domnului și a aprins scandalul în lumina telefoanelor mobile:

– Auzi, baby, de câtă vreme facem casă împreună?

– De la revoluție, iubitu’.

– Adică?

– Adică vreo douăj’ de ani, mai puțin mandatele în care m-ai gonit pentru intelectualele alea boite în culorile Europei…

– Care, fă?

– Cum care, mă? Boarfele alea de dreapta care ți-au sucit mințile de vreo doo ori, să mor dacă mai vreau să aud de ele!

– Baby, eu nu mai pot așa!

– Ce-ai, iubire?

– Vreau s-o facem și altfel.

– Altfel cum?

– Hai suge-mi-o!

– Pardon? Hai mai bine îți fac o clătită, o pensie, un panseu patriotard. Sau, chiar mai bine, hai să fugărim o multinațională!

– Nunu, suge-o, suge-o, o îndemnă el, de vreo patru milioane de ori, în toate limbile Uniunii.

– Nu pot. Mă doare capu’ de la atâta guvernare. Poate-n mandatul viitor

– Așa, deodată? Iar mă duci cu preșul…

– Parol. Mă știi că-s de cuvânt.

– Ești, pe dracu! Suge-o!!!

– Drept cine mă iei? Nici măcar n-a venit iarna și văd că deja te ții de proteste, golanule! Acuși chem jandarmeria,  prea ți s-a urcat democrația la cap!

– I-auzi, nene! Poți să chemi și controlorii RATB, îți iei boarfele și pleci la mă-ta, în opoziție, că m-am săturat de tine!

– Nu plec nicăieri. Tu m-ai ales!

– Nici măcar. Te-a ales bunică-mea, io eram la grătar. Suge-o și cară-te!

– Urli de se aude până-n stradă! Ne aud vecinii și iar încep să sune ambasadele.

– Să pleci, să nu mai știu de tine!

– De unde-mi vii cu vorbele astea? Nu care cumva te-a manipulat iar vreo ștoarfă de dreapta? Te-o fi cumpărat ta’su mare, Soros, și ciracii lor din multinaționale! Ăia umflă prețul la pompă și sug sângele poporului!

– Ei bine, a venit vremea s-o sugi si tu!

– Văd că ți-ai lăsat manierele la muncă, în diaspora!

– Și vreau transparență, nu te mai ascunde după budigăi tradiționali și spectacole de folclor. Fă și tu ceva ca lumea!

– Omule, bag sama că tu vrei să mă trimiți la muncă!

– Păi, cât să te mai car în spinare? N-avem un medic lângă casă, o șosea, un ban pus deoparte pentru copiii ăștia! Și tu prăpădești paralele pe catedrale!

– Ți-am adus zahăr, ulei și mălai. Iar de biserica aia frumoasă din curtea spitalului ce zici?

– Care spital?

– Ăla care o să fie. N-ai citit programu’?

– Și până o să fie?

– Până atunci, are Dumnezeu grijă de noi.

– Vreau să fim și noi ca ceilalți!

– Hai că-ți reîncălzesc o ciorbiță electorală, poate îți mai trece setea de democrație

– Nu! Vreau o friptură grasă, cum am văzut la ăștia de vizavi.

– Aiurea! Decât prin noi înșine, așa am învățat la școală! M-ai căpiat cu ăilalți, ripostă partida, cu ochii în lacrimi de crocodil.

– Sictir d’acilea! Suge-o!, strigă omul, visând cai verzi pe pereții de chirpici ai capitalismului rupt în cur de la marginea Europei.

Până la urmă, scandalul s-a topit noaptea, târziu, într-un nor de gaz. Jandarmii evacuară sufrageria, iar familia se despărți în lacrimi de piper. Nu e panică, mâine-poimâine se împacă la loc. El se întoarce la muncă, ea rămâne cu banii de tocat, iar copiii, lăsați de capul lor, bat mingea cu derbedeii, în curtea din spatele Europei.

Foto: un om generos și priceput peste măsură.

PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe: