Gonind spre Schengen cu viteza luminii stinse, România și-a vândut și cămașa de pe ea ca să strângă banii de drum, apoi și-a furat căciula ca să-și scoată paguba cu biletul și acum așteaptă la marginea șoselei, despuiată și cu degetul în aer, să prindă un șoferică de ocazie până la Bruxelles. Șase știri care, de fapt, nu ne spun nimic nou despre destinul nostru european:
Sub ochiul vigilent al lui nea Nelu, nașul său de cununie, familia tradițională creștin-ortodoxă s-a așezat la țara ei cea românească după nunta din decembrie ’89, învățând degrabă cumpătarea și traiul pauper în capitalismul de conjuntură.
Adică așa au învățat sub cârmuirea lui nașu’, ca unul să viseze cu măsură, iar celălalt să fure cu frâna trasă, cât să meargă treaba de pe o zi pe alta. Dar, cum fasolea n-ajungea, în ziua de leafă, nici măcar pentru copii și fiecare trăgea mai spre el oala cu bucate, dracu’ și-a vârât coada în grădina Maicii Domnului și a aprins scandalul în lumina telefoanelor mobile:
Minuni de vitejie s-au petrecut pe câmpul de luptă al democraţiei neaoşe, căci, odată cu frigul, umezeala şi postul Crăciunului, s-a lansat şi colecţia de proteste 2017-2018. Indiscutabil, noutatea sezonului a fost brigada pulane călare, care a luat în copite mulţimea de huligani revărsată de la stadionul Gaudeamus:
După ce m-am bronzat în lumina televizorului o săptămână întreagă, m-am iradiat cu veşti suculente despre primenirea urbei, manualele gata conspectate, propășirea păcii între poporul român și cel nord-coreean, autostrăzi de hârtie, pensii, piloni și alți stâlpi de care spânzură, incert, viitorul nostru. Voi să nu faceți la fel, căci insolația tv sfârșește, invariabil, în greață, dureri de cap și atacuri de panică. Le-am înșirat pe toate, aici:
Am rezolvat ecuația pensiilor, această poftă vinovată a salariatului român şi mi-a dat cu minus: Guvernul ia de la bătrânii de mâine ca să dea votanților de ieri, săracilor de azi şi asistaților dintotdeauna, lăsându-ne perspectiva unui mijloc de secol 21 atât de luminos, încât ne vom culege pensia cu magnetul, ca țiganii de la Fontana di Trevi. Calculul întreg, aici:
La 27 de ani de la revoluţie, copiii copiilor de la baricada Inter îşi cer porţia de libertate în frigul umed de Făurar. Alte vremuri, alţi jupâni, aceeaşi mizerie rece a iernilor învrăjbirii noastre.
A mai trecut o zi, fiecare dintre ele aduce câte ceva nou. Mie mi-a adus o bluză termică, o pereche de şosete în plus şi o pancartă care îmi tot alunecă din mâini. Până la urmă, tot picioarele m-au trădat, semn că manipularea şi banii lui Soros nu țin de cald destabilizatorului de neam şi țară.
Preambul: Peste mormanul de bălegar pompat la urne, trandafirii din grădina Maicii Domnului au înflorit în crucea nopţii, iar miasmele au scos oamenii în stradă. Ce s-o mai dăm după cireş, au tras-o în bezna nopții de parcă ar fi legalizat mersul la curve. Urmează anticipate – alegeri sau liberări?
După ce mi-am tocit creierii urmărind la televizor protestele de săptămâna trecută, aseară am coborât în tranşee ca să vă povestesc cum am “subminat” votul poporului:
Duminică, soroşimea îşi dă din nou întâlnire la Universitate. Meanwhile, în “grădina Maicii Domnului”, lucrurile alunecă spre nicăieri:
