Norocul tău, vișinescule, că nici podelele pușcăriei nu mai sunt ce erau odată

alexandru vișinescu a fost găsit inconștient în spitalul Penitenciarului Jilava, unde își ispășește pedeapsa pentru crimele comise împotriva umanităţii. Torționarul s-a lovit în urma unei căderi involuntare și internat în spital cu fracturi costale și ruptură de splină.

Vezi, tu, vișină putredă, dacă picai acu’ vreo 65 de ani, te-ai fi trezit sub atenta oblăduire a vechiului tău coleg, maiorul Alexandru Ioanitescu, comandantul casei de tratament, tortură și muncă silnică Giurgeni, ori cu Ficior, la Periprava ba poate chiar pe feuda ta, la Râmnicu Sărat. Acolo, în paradisul sistemului concentraționar comunist pe care îl tot lauzi ca o bestie cinică ce ești, nici dracu nu te lua de pe jos o noapte întreagă. Dimineața, gardienii te călcau in picioare doar pentru ca nu erau in stare să adune la apel mere cu pere sau oameni cu locuri goale cât să numere efectivul.

De analfabeți și jigodii ce erau, întocmai după chipul și asemănarea ta.

După o amiază pe cât de încântătoare, pe atât de inertă pe cimentul din fața celulei, te băteau din nou, de ciudă că trebuie să te târâie până la „neagra”. În sfârșit, aici ai fi găsit liniște să te aduni. Și frig, și umezeală, și gândaci, și șobolani și alte creaturi alături de care, într-o beznă absolută, ar fi trebuit să împarți cele vreo sută de grame de pâine, porția zilnică de belșug din raiul de la “izolare”.

Chiar și așa, n-ar fi fost atât de rău ca la Pitești, unde te băteau și colegii de celulă când oboseau caralii, sau la Canal, unde puneau câinii pe tine după ce te înmuiai o noapte întreagă în apa rece a Dunării.

Abia după ce ai fi crăpat,

medicul pușcăriei și-ar fi rupt din somnul de frumusețe ca să-ți semneze biletul de ieșire – insuficiență cardiacă sau hipertensiune arterială, după cum îi bubuia mintea. Iar mă-ta n-ar fi cheltuit un chior pe îngropăciunea ta, pentru că hoitul ar fi sfârșit discret, într-o groapă comună fără o cruce, măcar, cu numele tău la căpătâi.

Dar văd că ești bine, te odihnești la căldură, în spital, ai drepturi, doctori, medicamente, mâncare caldă și alte privilegii burgheze. Păcat, mare păcat.

Norocul tău, vișinescule,

e că nici podelele pușcăriei nu mai sunt ce erau odată. Altfel, dracu te lua, ba chiar îl rugai să te ia mai repede.

Dar ai și ceva ghinion căci, după 50 de ani de comunism și încă un sfert de veac plin de dezamăgiri, se mai găsesc în țara asta câțiva oameni care n-au pus botul la mizerii de genul „noi muncim, noi nu gândim”, „cartea-i pentru fraieri” sau „cu istoria mori de foame”. Ei nu te vor lăsa să te stingi în uitare, nenorocitule. În mâinile lor stă speranța că nu vom repeta greșelile trecutului, câtă vreme strădaniile stăpânilor tăi ne-au lăsat moștenire o consistentă masă de idioți, certați cu cartea și gata să voteze oricând pentru o boală la fel de grea precum ciuma comunismului.

Mă opresc aici cu scrisorica asta pe care oricum n-am de gând să ți-o trimit. N-ar avea rost, știi tu mai bine despre ce vorbesc mai sus.

Hai sictir și viață lungă la colivie!

Foto: Agerpres, activenews, Historia

PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe: