Mi-am scos gândurile la soare, spălate, alinate și limpezite în trei ape de visare.
Au curs zoaie de griji, adunate de atunci și de mai ieri, straturi peste straturi, de la niște unii și alții, fără să le cer, fără să-mi ceară.
Oribilă treabă.
Sufletul mi s-a înroșit de la atâta roadere, apă mi-a sărit în ochi, ori poate din, spetindu-mă să termin corvoada înainte să cadă soarele.
Le-am rânduit peste fire de lumină, câte două, să-și țină de urât până mi-oi întoarce cumpătul îndărăt, către ele.
Apoi, le-am strâns grăbit, înainte ca ploaia de stele să piște cerul, pământul și visurile, toate.
Din căușul palmelor le-am fărmat în mii de triluri care, de-acum, bat surde, din aripi, în timpanele mele.
Și-am făcut pace cu mine, între un răsărit și apusul său, între atunci și acum, înainte de mâine.
Faceți cumva să aveți o noapte bună!
PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe:
Be First to Comment