Patong, the rotten apple
După ce am tras adânc în piept aerul fiert de Thailanda chiar la ieșirea din aeroport, mi-am început deșănțatul desant cu o raită prin Patong și împrejurimi, ca să aflu câte ceva despre atracțiile și obiceiurile locului, pe lângă borfetul și dezmățul nocturn.
Phuket e un nightclub adhoc, un bordel stradal non stop si o continuă plajă. Câte să fie, mai exact??? Dracu’ le mai stie pe toate, cateva zeci, însă Patong e cea mai cea dintre toate, vecină cu soarele, marea și nisipul mărunt, dar și cu fetele și mai ales băiatele de pe Bangla Road. Deci….e mama plajelor, începutul și sfârșitul oricărei zile așa cum și-o închipuie omul când face planuri de ducă.
Beaches ‘n bitches
Bangla Road și plaja Patong erau la zece minute de hotel, așa că am lăsat baltă tot și am luat-o în sus, pe bulevard. În drum m-am lovit de Jungceylon, un mall unde găsești o groază de țoale mișto dacă ai răbdare să cauți prin munții de textile, căci Thailanda este o mare croitorie pentru planeta Pământ. Eu am înhățat o pereche de pantaloni de plajă O’Neill pentru suma obscenă de 30 de leuți și am tulit-o la soare.
Ori, ca să ajungi la nisip trebuie să apuci drumul păcatului, locally known as Soi Bangla. Cât vezi cu ochii, pe stânga și în dreapta, doar futelnițe de toate soiurile – beer bar, go go bar, ping pong bar, Bar girls și mai ales boys, strip joints, cluburi karaoke și altele asemenea, înțesate de curve și curvoi. Noaptea, e și mai mișto – păcatul se revarsă pe trotuare și-n mijlocul străzii, proptindu-se cu îndârjire în fiecare trecător.
Oferta e la vedere, pe niște pancarde fistichii, unde fiecare specialitate e prețăluită ca la bursa de mărfuri. Mai departe, las câteva poze să vorbească despre epicentrul destrăbălării într-o țară de felul ei foarte destrăbălată și îngăduitoare cu apăsările omenești.
Cobor spre plajă, dar o las și pe asta unde am găsit-o, că oricum nu pleacă nicăieri și pornesc într-un mic tur al împrejurimilor, pline de atracții turistice.
Pe stradă, e un haos de nedescris, dar traficul e lejer și roata se învârte. Toata babilonia asta nu cunoaste blocaje, intrucat semafoarele sunt la fel de rare ca vremea rece iar trecerile de pietoni, optionale ca modulul de istoria universala in liceu. Pe lângă ăștia, Istanbul e pistol cu apă. Practic, democrația guvernează carosabilul și trec doar ăia care-s mai mulți. Zi și noapte, pietonii se adună pe marginea trotuarului ca să prindă curaj și atacă trecerile în haită, ca pirații. E și asta o experiență.
Așadar, prima zi mi-a trecut prin cotloanele Phuketului. Că ești unul, doi sau 12 turiști, excursiile se fac, invariabil, cu microbuze Toyota customizate ca-n videoclipurile lui 50 Cent. Eu am nimerit în acest templu al turismului pe patru roți și m-am simțit ca Tupac înainte să-l pună jos dușmanii.
Ia-l de pe mine, conașule, că-l omor
Dacă vă mânâncă degetele, opriți mai întâi la Tiger Kingdom, unde, pentru un pumn de bănuți, puteți ciufuli ori un tigru mic, ori unul mijlociu sau chiar pe cel mare, așa cum m-a lovit curajul încă din prima zi a șederii mele în regat. Pisoiul mi-aratat caninii, am scos si io coltii la el si am tras linie aici, fără să aprofundez peisajul dentar al animalului. Cum nu terminasem de făcut milionul de poze, felina a mârâit, mi-a tras o coadă peste ochi și m-a concediat. Am mârâit și io la el din spatele ingrijitorilor și m-am retras în glorie.
E o experiență pe care n-aș fi ratat-o sub nicio formă, însă, judecând la rece, recomand mai degrabă puii de tigru care se zbânțuie într-un pavilion acoperit și nu cască gura cât să înghită un cap de om deodată.
De aici, am pornit spre Khao Rang Hill, un punct de unde poți cuprinde cu privirea întreg paradisul până în granițele trase de Marea Andaman.
Sau, lași dracului privitul în gol și zgândări macacii care pândesc turiștii în parcare. Grijă mare, însă: un jupân de turmă parșiv și iute de picioare mi-a șutit punga cu bunătăți imediat ce m-am proțăpit în mijlocul lor. Ne-am ciondănit ca doo maimute pe o pungă de banane, recreând o imagine familiară celor care au prns cozile lui ceaușescu. Așa că fiți cu băgare de seamă, că maimuțele astea sunt nostime, dar zgârâie, mușcă și sar pe om ca-n Cartea Junglei dacă simt că e loc.
Înainte să plec, m-am zgâit la un arbore de ceai secular, care mi-a furt gandurile și a plecat cu ele sus de tot, în vârf, lăsându-mă cu gura căscată în fața unei făpturi care a văzut atât de multe și n-a scos o vorbă de atâta amar de vreme.
După ce am înfruntat tigrul îmblânzit și m-am certat cu gașca de maimuțe, am purces să-l întâlnesc pe marele Buddha, pe Nakkerd Hills. Și mare este, într-adevăr, că era să-mi sucesc gâtul privind în sus – 45 de metri de marmură se ridică din vârful unor trepte care păreau că nu se mai termină, aidoma ălora care leagă dealul de vale în Pașcani city.
Le-am luat pieptiș, ca Peneș Curcanul la Plevna, doar ca să găsesc un fel de catedrala neamului lor, cu o panoplie de oferte de a finanța bucăți de marmură, stâlpi, betoane și altele trebuincioase construcției neterminate, cu promisiunea pomenirii veșnice. Am depășit cu indiferență oportunitatea de a investi într-o nouă religie, fiind obișnuit de mic să nu investesc nici măcar într-a mea și am mișunat prin vegetația luxuriantă din vârful dealului până am găsit un view point de-a dreptul divin. Am pișcat câteva poze și m-am aruncat îndărăt, pe scări.
La întoarcere, am oprit la templul Wat Chalong, unde m-am pierdut printre clădirile stropite în soare și culorile vii stoarse parcă din măruntaiele junglei. E o lume complet diferită de orice am văzut până acum, așa că mi-am zvârlit încălțările cum am văzut pe la alții și am lipăit pe coridoare și trepte până sus, pe terasele arse de soare care mi-au fript tălpile.
N-am lăsat soarele să apună înainte să fac o poză cu un șoim de toată frumusețea, la Karon Viewpoint. Dacă tot m-a iertat tigrul, mi-a lăsat și păsăroiul ochii în cap și ne-am despărțit prieteni.
Apoi, m-am întors pe Soi Bangla și am așteptat să mă ajungă noaptea din urmă pe plaja Patong, dar asta-i o altă poveste.
Data viitoare, lăsăm Sodoma și Gomora în urmă și pornim spre Phi Phi Islands și Maya Bay, golful unde Leonardo di Caprio s-a destrăbălat în filmul care a inspirat generații întregi de turiști – The Island.
PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe:
Be First to Comment