Ştiam că o vină, oricât ne-am fi ascuns prin surogatul de vară diluat în răcoarea toamnei târzii. Peticim zilele tot mai scurte cu bezna lipicioasă care ne fugăreşte de pe străzi şi ne amăgim cu aroganţa depresiv de efemeră a sărbătorilor de iarnă.
Zi de zi, oraşul se înveleşte cu pătura groasă de nori care îi ţine răcoare pe la încheieturile din asfalt şi betoane până hăt, când şi-o face şi primăvara umpic de curaj.
Oriunde respir, mă înec cu aerul tuberculos de umed, zvârlindu-l aidoma unui musafir nepoftit ce îşi leapădă, în hol, frigul de pe haine.
Ninge în cer, se pune strat gros peste nori şi albeşte noaptea cu luciul tăios de cristaluri. Când şi când, sătul de atâta omăt, îşi scutură povara peste lumea ce rabdă dedesubt toate ce-i vin de deasupra.
Mă strecor printre fulgi şi caut un loc ferit de mulţime, ca un fluture hămesit de soare. Nimeni nu mai încape, toţi dau din coate şi se cocoaţă ca şobolanii peste movila de suflete care se ridică tot mai înaltă din adâncurile oraşului.
Plouă străveziu cu zăpadă, iar burlanele lungesc limbi de gheaţă în calea trecătorilor. Gerul umple aerul, tremură ferestrele şi se scurge hain pe sub tălpile caselor.
Arareori, soarele topeşte pâcla cu bucăţi sparte de lumină şi mângâie ziua în răstimpul dintre beznă.
Pământul jeleşte frânturi de zloată muribundă.
Ca un televizor pe lămpi, decembrie se vede doar alb-negru, cu program diurn scurt şi nopţi încremenite într-un nesfârşit film mut.
Iarna îşi fugăreşte ultimele frunze pe bulevardele golite de soare. Nu mai încape de ele, despoaie de culori orizontul şi lungeşte nopţi de cristal. Cenuşiul e picat anapoda cu zăpada purtată de cer. Cum să iubeşti aşa arătare? Ferice de cei ce găsesc frumosul în nuanţe reci de negru, alb murdar şi o spălătură cenuşie de albastru. Rămân să fac opoziţie în amurgul cronic de ceaţă, trecându-mi zilele cu nădejdea unei primăveri timpurii.
Şoseaua spălată de brumă se scufundă sub traficul lui Moş Crăciun, un coşmar pe care abia ni-l amăgim cu zâmbetele cumpărate în pungi de cadouri, la preţ de discount.
Mă încearcă o mare spaimă controbăind, între două semafoare, banda FM. Mai e o bucată zdravănă până la Sărbători, deci muzica lui Moş Crăciun ne poate cotropi în orice moment din avanposturile Vibe şi Magic.
Tocmai cand mă împăcasem că visez un coşmar, mă trezesc înghesuit în trafic, cu gândurile ciobite şi Hruşcă în boxe, lălăind un colind semilacrimogen. Totu-i aievea, sunt blocat în decembrie, în maşină, cu frig şi cu Hruşcă si nu mai am scăpare.
Tabloul din imagine este creaţia lui John Salminen şi se numeşte December lights, Paris.
PS: sharing is caring, aşa că vă las la butoane, ca să puteţi da mai departe:
Be First to Comment